Preşedintele Statelor Unite s-a angajat de unul singur, fără sprijinul opiniei publice, al majorităţii parlamentare şi chiar al multor congresmeni republicani, să continue, cu ultimele resurse, eforturile pentru stabilizarea Irakului. Cu doi ani înainte de încheierea mandatului, George W. Bush a decis să trimită încă 21.500 de militari în Irak, într-o operaţiune de mare risc care are rolul diminuării incidentelor violente din această ţară. Preşedintele republican declanşează astfel o luptă politică acerbă ce i-ar putea afecta pe republicani, la două luni de la victoria democraţilor în alegerile legislative, considerată o respingere a politicii sale în Irak. În discursul său, liderul de la Casa Albă s-a arătat mai preocupat de istorie decît de politica americană, dînd o lovitură îndrăzneaţă şi probabil finală războiului tot mai nepopular care va defini moştenirea mandatului său de preşedinte.

Sondajele de opinie indică o scădere a sprijinului acordat de public faţă de modul în care administraţia americană a ales să gestioneze războiul din Irak. Democraţii au condamnat propunerea şi au anunţat că nu o vor susţine în Congres, punîndu-i pe republicani în situaţia de a alege între retragerea sprijinului acordat preşedintelui şi susţinerea unei politici nepopulare chiar înaintea cursei electorale pentru Casa Albă din 2008. Cel puţin zece senatori republicani ar putea să-i retragă sprijinul preşedintelui Bush dacă Senatul va organiza un vot pe această temă, subminîndu-i ultimii doi ai mandatului.

Preşedintele Bush a recunoscut, totodată, că a fost o greşeală să nu desfăşoare trupe suplimentare în Irak mai devreme, asumîndu-şi responsabilitatea pentru erori. Aceasta a fost şi una dintre rarele ocazii în care preşedintele Bush a recunoscut comiterea unor erori. Liderul de la Washington a promis să exercite presiuni suplimentare asupra poporului irakian pentru restituirea ordinii la Bagdad şi a folosit un limbaj direct pentru a-l avertiza pe premierul Nuri al-Maliki că "angajamentul Statelor Unite nu este nelimitat". Scopul noii strategii, aprobată de mulţi comandanţi militari americani, este preluarea de către forţele irakiene a controlului asupra securităţii ţării în luna noiembrie.

Strategie utilizată şi în Vietnam

Siria şi Iranul au fost acuzate, din nou, că au permis utilizarea teritoriului lor de către terorişti şi insurgenţi pentru a intra sau fugi din Irak. Noua strategie prevede crearea unor "comunităţi demarcate" la Bagdad, prin izolarea unor zone distincte şi anihilarea forţată a insurgenţei, urmată de staţionarea trupelor americane pentru menţinerea păcii. Planuri asemănătoare au mai fost puse în aplicare, cu unele rezultate şi în alte războaie. În Vietnam, enclavele au fost numite "cătune strategice" şi au fost un eşec răsunător. Astfel de zone pot da rezultate dacă, după ridicarea barierelor, armata declanşează acţiuni menite să combată insurgeţii şi militiile. Stategia, descrisă pe larg de actuali şi foşti oficiali ai Departamentului Apărării, este o încercare de reiterare a succesului pe care unităţile militare le-au avut în oraşe mai mici din Irak, în special la Tall Afar. Preşedintele Bush nu a stabilit un calendar pentru noua desfăşurare de trupe şi nici un termen-limită pentru menţinerea acestei măsuri. De altfel, secretarul american al Apărării a afirmat că durata misiunii soldaţilor americani în Irak este nedeterminată. Imediat şi secretarul american de Stat Condoleezza Rice a anuntat numirea fostului ambasador în Haiti şi Sudan, Timothy Carney, în funcţia nou înfiinţată de coordonator pentru reconstrucţia în Irak.

Reacţii diferite

Politicienii americani au avut reacţii diferite după discursul preşedintelui Bush, care susţine că doreşte o colaborare strînsă cu noul Congres dominat de majoritatea democrată, mai ales că strategia sa include un buget de 6,8 miliarde de dolari, care să acopere cheltuielile privind suplimentarea efectivelor militare şi programul de reconstrucţie destinat stabilizarii ţării. Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi şi liderul grupului democrat din Senat, Harry Reid nu prea îi dau însă prea mari speranţe liderului de la Casa Albă susţinînd că Congresul va exercita responsabilităţile constituţionale întrucît poporul american vrea o schimbare a situaţiei din Irak.

În Irak, noul plan este considerat "aducător de speranţă", a declarat, joi, un consilier al premierului irakian Nuri al-Maliki. Totodată, Partidul Islamic, principala formaţiune sunnită, a recunoscut, joi, necesitatea dislocării temporare a unor noi trupe americane. Circa 4.000 de puşcaşi marini vor fi desfăşuraţi în provincia al-Anbar şi 17.500 de militari vor fi trimişi la Bagdad, adăugîndu-se celor 132.000 de militari americani deja prezenţi în ţară.

La Londra, ministrul britanic al Afacerilor Externe, Margaret Beckett, a salutat discursul preşedintelui Bush, mai ales că Marea Britanie intenţionează să reducă cu 3.000 numărul militarilor mobilizaţi în Irak, la sfîrşitul lunii mai. Şi operaţiunile britanice ce vizează predarea securităţii provinciei Basra din sudul Irakului autorităţilor irakiene s-ar putea finaliza în următoarele cîteva săptămîni.

Forţele americane deja prezente în Irak au reacţionat la rîndul lor la alocuţiunea preşedintelui Bush, cu un raid asupra birourilor unui reprezentant al Guvernului iranian din Erbil, oraş situat în nordul ţării, arestînd mai mule persoane. Armata americană a confiscat computere şi alte documente din sediul consulatului iranian, iar forţele de securitate kurde au preluat controlul asupra clădirii. Persoane înarmate au deschis focul asupra ambasadei Rusiei la Bagdad, miercuri seară, a anunţat Ministerul rus al Afacerilor Externe, precizînd că nu s-au înregistrat victime.

Rachete antirachetă în Orientul Mijlociu

În discursul său, preşedintele Bush a ţinut să dea dreptate şi raportului întocmit de Grupul de Studii pentru Irak, care a concluzionat că de situaţia din Irak depinde stabilizarea Orientului Mijlociu. George W. Bush a anunţat că Statele Unite urmează să desfăşoare misile antirachetă de tip Patriot în regiunea Orientului Mijlociu pentru "a linişti prietenii şi aliaţii Casei Albe şi a spori securitatea Irakului". Pe lîngă desfăşurarea mai multor aeronave în regiune, preşedintele a promis că va extinde cooperarea în materie de informaţii secrete. Acesta a precizat că va conlucra cu guvernele Turciei şi Irakului pentru a le ajuta să soluţioneze problemele din zona de frontieră.