Boc ne spune că preşedintele Băsescu numeşte primarul, prim-ministrul, fochistul şi acarul şi că el este în toate ce sînt la soare. Capacitatea multilaterală a conducătorului iubit este ilustrată de fabricile şi uzinele patriei, chiar dacă acestea sînt din ce în ce mai puţine la număr. Pînă mai ieri, adică, istoric vorbind, pînă la căderea lui Videanu, prezidentul era în toate bordurile ce sînt la soare. Dădeai în domnia sa, dădeai în bordurile şi asfaltul patriei! Boc ne avertizează că, în ciuda alegerilor democratice de la noi, preşedintele Băsescu numeşte primarul, prim-ministrul, fochistul şi acarul. Emanînd, din străfundurile sale interioare, o asemenea declaraţie, Boc ne dovedeşte că este adeptul birocraţiei multilaterale de partid şi de stat. În loc să numească, Băsescu ar putea fi foarte bine, în acelaşi timp sau epocă istorică, şef de stat, primar, prim-ministru, fochist sau acar. Desigur, în funcţie de priorităţile invocate de întreaga naţiune. Conceptul de preşedinte primar reprezintă drumul cel mai scurt spre aspiraţiile autoritariste emanate de la Cotroceni. De ce să mai piardă vremea, iubitul nostru preşedinte, drag şi scump, cu numirea banală pe diverse funcţii a acoliţilor săi? Nu este mult mai simplu ca Băsescu să cumuleze toate funcţiile importante pentru a lua de unul singur decizii? Sigur, decizii ia şi acum de capul său, dar e mai incomod cu punerea lor în practică, fiind cunoscute “contrele” şi acţiunile de sabotaj intern clocite pe şest de cei 322 de parlamentari, care se dau cu fundul pe balustradă. Boc ne vorbeşte despre etapele în care prezidentul, ca virtuoz al balonului rotund, centrează şi tot el dă cu capul. În acest concept politic, preşedintele primar se evidenţiază exact prin această calitate ieşită din comun, fiind prim-ministru, fochist şi acar. În campania electorală abia încheiată, Băsescu ne-a făcut noi şi fulminante demonstraţii, candidînd, în acelaşi timp, la mai multe primării şi consilii judeţene. Pe acest calapod, au fost reactualizate, în funcţie de poziţia geografică, diverse ziceri şi proverbe. De pildă, de la “azi la Ploieşti, mîine la Piteşti”, s-a trecut la “azi la Bucureşti, mîine la Iaşi”. În acest ritm şi în sensul acelor de ceasornic, Băsescu a fost cînd preşedinte, cînd candidat la mai multe primării, cînd agent electoral cu ziua. Pe naiba, a vrut să ne demonstreze că dumnealui cîştigă tot, numa că’, ghinion, oamenii lui au luat-o rău peste botniţă! Boc a menţionat, în cuvîntările sale, că preşedintele numeşte tot! Măi, Boc, tu chiar nu te gîndeşti la ziua în care o să faci “poc”?! Preşedintele primar este un mare vizionar, numa că, al doilea ghinion, şi-a pus partidul pe burtă! Pînă la urmă, poate fi şef de stat vizionar, primar, prim-ministru şi acar, dar şi lider de partid? Rar un aşa om orchestră talentat şi competent! Cu partidul, ce-i drept, a cam dat-o în bară! Nu vedeţi cum l-a făcut de ocară? Preşedintele primar a făcut-o de oaie, dar, conform concepţiilor sale personale, alţii trebuie să plătească oalele sparte. Ce ţi-e şi cu disciplina asta de partid în PD-L! Băsescu calcă în străchini, provoacă stricăciuni şi pagube de imagine, iar alţii achită notele de plată. Băieţi, preşedintele primar, care face cît partidul, cu Boc la pachetul cu oferte, vă confundă pe toţi cu un breloc sau un simplu toc! Aţi văzut ce a făcut din ditamai buldogul? S-a auzit un scheunat. Atenţie, chiar nu vă uitaţi pe unde vă aşezaţi, domnilor activişti?