Bau! După cum aţi sesizat, în vremuri de criză, dacă vrei să bagi boala în cineva, e suficient să slobozeşti din gâtlej un “bau” scurt. Pentru că nu se ştie ce ne aşteaptă în 2010, politicienii curviţi fac economie de mijloace şi expresii de intimidare. Nu degeaba ţin ei la blat bugetul pe anul care vine! Reproduc una dintre formulele menite să preîntâmpine ieşirea din front a populaţiei amărăştene. Cine nu e gata, bre, îl iau cu lopata! Chestia cu lopata a fost preluată din heirupismul brigadierilor de altădată. Iată şi deviza electorală a campaniei băsciene pentru încă cinci ani de nebunii la Cotroceni. De ce le este frică, nu scapă! Bauuuu! Nu-i aşa că vă apucă bâţâiala ca în tramvai? Cele enunţate mai sus reprezintă doar câteva dintre directivele preşedintelui sperietoare. Ca să capete greutate de lege, sunt dictate cu arătătorul. În cazul preşedintelui, arătătorul spune mult, fiind arma sa preferată în lupta pe viaţă şi pe moarte cu sistemul ticăloşit. Cu degetul arătător pe post de baionetă a făcut dumnealui corupţia praf, străduindu-se să înghită, la prânz, capete de moguli. Băăăă, degeaba vă este frică, tot nu o să scăpaţi! Desigur, toate aceste lozinci, enunţate pe un fond sonor adecvat şi cu lumina stinsă, cu strigoi şi vampiri detaşaţi de la castelul Bran, au darul de a panica alegătorii slabi de înger. Tot felul de drăcuşori împieliţaţi ne dau târcoale. Fac ca toţii dracii la noi. Îşi scot ochii din orbite cu scopul declarat de a ne pune pe fugă. Făcând numeroase apeluri la frica celor care au făcut în scăldătoare, prezidentul încearcă să ne ţină la respect. Drept dovadă, ca un michiduţă, ne zâmbeşte parşiv de sub portocaliul afişelor sale electorale. E clar că vrea să bage frica în noi! Nu da, bre! Gradul de supuşenie în popor este ilustrat de numărul celor care fac în pat de frică. Pe post de tablou electoral cocoţat pe blocuri, Traian Băsescu ne sugerează starea de frică. Din punctul de vedere al activităţilor preventive în circulaţia rutieră, e bine. Cu ochii la preşedintele sperietoare, nu mai îndrăzneşte nimeni să treacă pe roşu. În acelaşi cadru, se observă o revenire la normal a respectului faţă de pietoni. Adresându-se parlamentarilor, prezidentul bate şaua fricii ca să pricepem şi noi ce este de priceput. De ce le este frică, nu scapă! Nu vreau să mă pun în pielea amărăşteanului slab cu duhul. Lui i s-a impregnat deja în minte ideea că nu scapă de ce îi este frică. În această situaţie, cetăţeanul tulburat intră cu o anume precauţie în cabina de vot. Dacă îl muşcă cineva! I-a rămas în minte că nu scapă de ce îi este frică… Mie, de pildă, spune unul, îmi este frică de maidanezi. Cu siguranţă, după ce o să tragă perdeaua după el în cabina pentru vot, o să-l auzim strigând “Marş javră”. Băăăăăiii, fraiere, de ce îţi este frică, bagă la cap, nu scapi! S-ar putea ca, în secunda următoare, să audă hăhăitul care-i îngheaţă din prima sângele. Citeşti şi te îngrozeşti! Îţi pui mâinile în cap. Simţi cum părul personal se transformă în măciucă. De ce vă este frică, nu scăpaţi! În perspectiva alegerilor, avem tot mai mulţi cetăţeni speriaţi de hăhăit. Aştia, de frică, nu o să-l mai voteze pe preşedintele sperietoare!