Azi este ziua cea mare! În timpul dezbaterilor din parlament legate de moţiunea de cenzură a opoziţiei, mii de oameni, din majoritatea provinciilor româneşti, afiliaţi la diverse sindicate şi reprezentând diferite categorii profesionale, au anunţat un mare protest în Bucureşti, hotărâţi să exercite o uriaşă presiune psihologică asupra aleşilor poporului. Nu mai cred că o asemenea intimidare poate anula efectul pervers al banilor alocaţi de guvern în colegiile uninominale ale parlamentarilor puterii, fiindcă nu-mi fac iluzii că se mai ruşinează cineva, în ziua de azi, de mita politică, dar mă gândesc că poate avem surpriza vreunei tresăriri de conştiinţă... Cine ştie?

Până vom vedea ce se întâmplă nu-mi rămâne decât să constat că Traian Băsescu a apărut încă o dată în faţa naţiunii ca preşedinte-jucător, lansând fumigene, manipulând, acuzând, minţind şi dansând ţonţoroiul pe gâtul democraţiei româneşti! Dintr-o singură suflare, fără să clipească măcar, a aruncat perdeaua de fum cu sistemul mafiot din sindicate, l-a pus la colţ pe Vasile Blaga, l-a ridicat în slăvi pe Boc, l-a insultat pe Victor Ponta şi i-a dat peste mână lui Cezar Preda... Apoteoza ipocriziei preşedintelui-jucător a fost faza cu renunţarea la un an din mandatul său, pentru recuplarea alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare, în scopul de-a reduce cheltuielile electorale ale României. E ca şi când ai spune că scrutinurile prea dese, adică excesul de democraţie, dăunează grav libertăţii, bugetului şi, în ultimă instanţă, nivelului de trai! Am înţeles eu greşit?

Aşa o parşivenie ascunde, cu siguranţă, vreo manevră de culise ce urmăreşte supravieţuirea politică a lui Traian Băsescu, fie sub formă de premier, cum a demonstrat un fost ministru pe blogul său, fie printr-o machiavelică revizuire a Constituţiei, care l-ar eterniza la putere!