Dacă democratul Barack Obama poate deveni, la toamnă, primul preşedinte de culoare al SUA, acesta este şi meritul filmelor şi serialelor televizate în care şeful statului a fost adesea încarnat de un actor afro-american, afirmă experţii. Fie ca este vorba despre pe atunci tînărul Sammy Davis Jr. în comedia din 1933 “Rufus Jones for President” sau despre Morgan Freeman în “Deep Impact” din 1998, Hollywoodul a instalat un preşedinte de culoare la Casa Albă cu mult înainte ca americanii să fi auzit de Obama. Iar pentru specialiştii în cultura populară, existenţa rolurilor de preşedinţi de culoare în filme sau seriale de succes a permis electoratului să fie mai receptiv la ideea de a-l vedea pe senatorul de Illinois instalîndu-se în Biroul Oval.

“Factorul hollywoodian explică, în parte, popularitatea lui Barack Obama printre alegătorii cei mai tineri”, afirmă John Matviko, autorul unei cărţi despre locul preşedintelui în cultura pop americană. “Una dintre funcţiile culturii populare este că aceasta introduce idei marginale concepţiilor noastre despre ceea ce este acceptabil şi le face de obicei, încet-încet, acceptabile”, explică Matviko, adăugînd: “Este o formă foarte subtilă de persuasiune”. “O parte din popularitatea lui Obama printre tineri ar putea fi datorată faptului că există cîteva încarnări pozitive de preşedinţi de culoare pe ecran. Deci, această idee a devenit răspîndită şi nu mai constituie o problemă”, spune el. După filmul din 1972, “The Man”, cu James Earl Jones, considerat primul portret major al unui preşedinte de culoare pe marele ecran, doar cîteva filme şi seriale au preluat această idee. Însă, Dennis Haysbert, care a jucat rolul unui preşedinte de culoare, timp de doi ani, în serialul “24”, crede că aceste roluri au avut o influenţă asupra opiniei publice. “Sincer şi onest, rolul meu, modul în care am putut să îl joc şi modul cum l-au scris scenariştii a deschis ochii publicului american asupra faptului că un preşedinte de culoare este o posibilitate”, a povestit recent actorul cotidianului “Los Angeles Times”.

Todd Boyd, specialist în problema afro în cinematografie şi profesor la UCLA, se declară mai circumspect. “Ezit să spun că datorită rolurilor de preşedinţi jucate de James Earl Jones, Morgan Freeman şi Dennis Haysbert, Barack Obama poate deveni azi preşedinte”, a spus Boyd, pentru care, “o asemenea afirmaţie ar părea puţin trasă de păr”. El recunoaşte însă că este posibil ca “aceste roluri să fi făcut, inconştient, mai puţin derajante unele lucruri în ochii societăţii”. Aceeaşi prudenţă la Robert Thompson, profesor la Universitatea din Syracuse, statul New York şi specialist în cultura pop. “Popularitatea senatorului de Illinois este datorată propriei personalităţi şi înrădăcinată în activismul de culoare al anilor \'50 şi \'60. Nu cred că se poate respinge rolul filmelor. Acestea fac parte din reţetă, ficţiunea precedă adesea ceea ce se petrece în realitate. Dar să le atribui lui Morgan Freeman sau Dennis Haysbert un rol în succesul lui Barack Obama, înseamnă să subestimezi importanţa mişcării de apărare a drepturilor civice şi carisma lui Barack Obama”, spune universitarul.