Preţurile reglementate de stat au crescut faţă de 1990 chiar şi de 37.000 ori, de două până la zece ori peste rata inflaţiei din ultimii 21 de ani. Topul scumpirilor este condus, potrivit Mediafax, de apă şi salubritate, gaze, căldură şi electricitate, deşi liberalizarea preţurilor în unele cazuri încă nu s-a încheiat, iar privatizarea încă se negociază cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Din topul primelor zece categorii de produse şi servicii cu cele mai mari scumpiri înregistrate în 2011 comparativ cu octombrie 1990, mai mult de jumătate sunt tarife din sectorul public şi preţuri controlate sau reglementate de stat, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Dacă rata inflaţiei a fost de 375.288,6%, tarifele la apă, canalizare şi salubritate au crescut cu 3.713.336%, adică de peste 37.000 de ori faţă de preţurile din 1990, şi indică cea mai mare scumpire din ultimii 20 de ani. Concomitent, tarifele la gaze naturale şi gaze lichefiate au urcat de peste 12.000 şi 15.000 de ori, iar preţul biletelor CFR a crescut de aproape 9.000 de ori. Faţă de octombrie 1990, energia termică s-a scumpit de 8.500 de ori, iar energia electrică, de aproape 7.000 de ori. Transportul urban în comun a suferit majorări de 8.000 de ori, spre deosebire de transportul interurban, unde preţurile au urcat de 5.300 de ori. Accizele la tutun şi ţigarete au fost uniformizate începând din 1999, când s-a negociat şi calendarul de aliniere la nivelul din UE. Deşi în cazul benzinei acciza avea încă din 2000 o pondere covârşitoare din preţ, majorările ulterioare provenite din această taxă şi curs de schimb au fost semnificative. Pentru majoritatea sectoarelor cu preţuri reglementate de stat, privatizările au început după anul 2000, iar în multe dintre acestea se discută în continuare vânzarea unor pachete minoritare sau privatizarea totală. Se pune problema cât de pertinentă a fost în România politica de ţintire a inflaţiei, iar ratările repetate ale ţintelor stabilite de BNR începând cu 2005 par mai uşor de înţeles, mai ales că ponderea preţurilor administrate în coşul de consum este semnificativ peste media din UE.