Valul de imigranți care a luat cu asalt Europa, începând de anul trecut, își lasă urmele adânc pe bătrânul continent, făcând populația, în disperare de cauză și criză de idei, să vireze puternic spre extrema dreaptă, doar-doar va recâștiga traiul tihnit de dinainte. O speranță deșartă, dacă ne gândim că extremismul, indiferent de ce natură, nu face decât să răscolească lucrurile, nicidecum să le calmeze. Austria nu face excepție de la... disperare și are de ales între doi prezidențiabili pe cât de opuși, pe atât de nepotriviți, după cum nu s-au sfiit să afirme alegătorii. Din păcate, cele mai mari șanse par să fie de partea extremei drepte, care va da startul unor alegeri cu rezultate asemănătoare, probabil, atât în Franța, cât și în Olanda, în viitor.

Aproximativ 6,4 milioane de austrieci au fost chemați la urne, duminică, să-și aleagă președintele, cu ocazia repetării celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, care ar putea avea drept rezultat alegerea primului șef de stat de extremă dreapta din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Cei doi candidaţi sunt Norbert Hofer, în vârstă de 45 de ani, din partea partidului de extremă dreapta Partidul Libertăţii, şi Alexander van der Bellen, de 72 de ani, independent de orientare ecologistă. Inițial, turul doi al prezidențialelor din Austria s-a disputat în luna mai și a fost câștigat de Van der Bellen, doar că rezultatul a fost anulat din cauza unor nereguli în procesul de numărare a voturilor. Alegerile din Austria sunt considerate un barometru care ar putea arăta cum se vor descurca formațiunile politice populiste și în alte state din UE.

Poziţia de preşedinte în Austria este simbolică, fără puteri executive, însă extremistul Hofer a indicat clar că dorește să fie un șef de stat activ, amenințând să demită guverne, în cazul introducerii de taxe, și să ceară organizarea de referendumuri pe diverse teme, chiar dacă convocarea de plebiscite nu intră în atribuțiile președintelui. Victoria lui Hofer le-ar da curaj și mai mult... colegilor de extremism din Franța și Olanda, care se bucură și ei de mai mare popularitate de când Europa s-a umplut de refugiați dornici să ajungă în Germania lui Merkel.