Praznicul Adormirii Maicii Domnului reprezintă momentul în care Maica Domnului trece din viața pământească la cea cerească, eveniment ilustrat de cântările Bisericii: „Mutatu-te-ai la Viață, fiind Maica Vieții!“.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu sunt consemnate informații în Sfintele Evanghelii, ci doar în Sfânta Tradiție a Bisericii. Conform acesteia, Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului vestea că misiunea sa pe pământ se încheie, iar aceasta a mers în Grădina Ghetsimani și s-a rugat. Întorcându-se acasă, și-a luat rămas bun de la cei apropiați. Toți apostolii, în afara Sfântului Apostol Toma, au fost prezenți la înhumare. A doua zi de la înmormântare a sosit și Sf. Ap. Toma, care a vrut să vadă pentru ultima dată trupul Fecioarei, dar, când mormântul a fost deschis, trupul Preasfintei nu mai era acolo, fiind mutat de către Fiul ei în Împărăția Cerurilor, tradiție intrată și în iconografia sărbătorii, care îl înfățișează pe Hristos purtând în brațe o pruncă înfășurată în alb.

Cea mai veche atestare documentară a praznicului Adormirii Maicii Domnului este din Siria, datând din secolul V. Locul originar al sărbătoririi este Ierusalimul, unde se celebrează anual sfințirea unei biserici ridicate între Ierusalim și Betleem, în apropierea unui loc unde Fecioara Maria ar fi poposit înainte de nașterea Domnului. Generalizarea sărbătoririi a avut loc în secolele VI-VII, când împăratul bizantin Mauriciu a rezidit Biserica Maicii Domnului din grădina Ghetsimani și a fixat data praznicului la 15august. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost declarată zi de sărbătoare legală în România, în anul 2008.