Statul român a decis să susțină și-n 2018 creditarea neconcurențială prin Prima Casă, alocând câteva miliarde bune de lei, dar, ce să vezi, a impus o condiție - dobânda trebuie să fie limitată de maximum două puncte procentuale peste Robor (adică 4,2%, în prezent). În mod sarcastic, după cum remarcă avocatul Gheorghe Piperea, același stat se împrumută mai scump de la bănci, cu dobândă de circa 4,4% - „Deci, ca să susțină efortul financiar necesar acestui ajutor de stat dat băncilor și imobiliarilor, pe care i-a și amnistiat fiscal de curând, statul se împrumută mai scump decât particularii pentru care se pune chezaș...Comic este că băncile însele abandonează treptat Prima Casă, pe motiv de reducere a profiturilor de cazino de până acum; ba mai mult, până și banca centrală a ajuns să spună că programul tulbură mediul de afaceri și l-a marcat drept viitor risc sistemic. Grotesc este că unele voci din opoziție încă deplând soarta Primei Case, deși doctrina de dreapta este împotriva ajutoarelor de stat“. Evident, trebuie să reamintim că mai toți cei enumerați mai sus s-au opus vehement legii dării în plată; și, apropo de acest act normativ, Curtea Constituțională a decis că pragul de 250.000 euro, dincolo de care consumatorii nu au dreptul să fie liberați prin dare în plată, este... constituțional. „Așadar, statul român a limitat dobânda la un tip de credit care ocupă mai mult de 90% din piața creditelor ipotecare, privind peste 200.000 de consumatori; iar pragul de aplicabilitate a legii dării în plată, insinuat în lege la insistențele BNR, a fost considerat compatibil cu Constituția. Și, cu toate acestea, nimeni nu s-a scandalizat că statul plafonează dobânzile sau că BNR stabilește cine are dreptul la libertate în funcție de avere (de fapt, pragul de 250.000 euro nu se referă la avuție, ci la datorii)“, conchide Piperea.