După I. L. Caragiale şi Vasile Alecsandri, a venit rândul unei alte personalităţi ilustre din Panteonul culturii şi literaturii române să devină... personaj şi să „ia la pas” şcolile constănţene, pentru a-i face pe elevi să-i înţeleagă menirea, opera şi viaţa. Călătoria în timp este mijlocită de omul de teatru Liviu Manolache, al cărui proiect ambiţios, „Ora de teatru”, realizat în colaborare cu o instituţie reputată, Teatrul de Stat şi şcolile constănţene, reprezintă o modalitate de a le insufla adolescenţilor respectul pentru cultură - literatură şi teatru.

Însoţit de Carmen Călin, studentă în anul al III-lea la Facultatea de Arte a Universităţii „Ovdius”, specializarea Artele Spectacolului-Actorie, Liviu Manolache l-a adus pe... Eminescu, pentru prima dată în cadrul unei „ore de teatru”, la Liceul Teoretic „Traian”. De pe băncuţele special aranjate pentru eveniment, elevii claselor a IX-a C şi a IX-a E, însoţiţi de profesorul coordonator de limba franceză, Carmen Stoenciu, au participat cu interes la inedita oră de cultură.

„EMINESCU NU A EXISTAT” Ora de teatru a început cu un pios gest al actorului Liviu Manolache, care a aprins o lumânare (roşie) aşezată în sfeşnic - element simbolic de recuzită, la fel ca şi călimara cu pană, tocul de ochelari şi volumul cu titlul „Enigme ale istoriei române”, de Paul Ştefănescu, aşezate pe catedră -, simbol al... arderii lui Eminescu pe altarul creaţii. „Nu este o oră de teatru veselă, umoristică, ci una legată de existenţa noastră dramatică”, i-a „avertizat” actorul Liviu Manolache pe liceeni. Apoi lecţia a început, surprinzător, cu replica paradoxală „Eminescu nu a existat”, consacrată de Marin Sorescu în versuri.

DESTIN DE TRAGEDIE: ANTICĂ SAU/ŞI SHAKESPEARIANĂ Datele din biografia marelui poet naţional născut la 15 ianuarie 1850, la Ipoteşti (trecut în eternitate la 15 iunie 1889, la Bucureşti), au alternat cu poezii recitate de Carmen Călin, în acompaniamentul de chitară al lui Liviu Manolache, care a fost, el însuşi, recitator, nu doar „ghid” afectiv. „Revedere”, „O, rămâi”, „Ai noştri tineri” - satiră la adresa tinerilor de bani-gata -, „Eu nu cred nici în Iehova”, „Ce e amorul?”, „Adio”, „Sărmanul Dionis”, „Dintre sute de catarge” şi „Mai am un singur dor” sunt versurile cu care au fost „ilustrate” datele biografice ale lui Eminescu. Despre marele poet, un tânăr „rebel” care pleacă de acasă, adolescent fiind, pentru a se alătura unei trupe de teatru ambulant, actorul constănţean a precizat că este al şaptelea din cei 11 copii ai familiei Eminovici, copii cu un destin tragic (trecuţi în nefiinţă la vârste tinere) - comparabil cu cel din teatrul antic sau din piesele lui Shakespeare. Au fost amintite şi întâlnirile „providenţiale” ale lui Eminescu, cauza morţii sale, iar apoi.... lumânarea s-a stins.