Procesul fostului primar al comunei Agigea, Ion Ioniţă, în care este acuzat de fapte de corupţie, a continuat, ieri, la Tribunalul Constanţa, cu audierea mai multor martori şi a ultimei acuzate din acest dosar, Anca Istrate. Ea a declarat că acuzaţiile procurorilor ppotrivit cărora a falsificat adeverinţele care atestau plata aferentă autorizaţiilor de construcţii din perioada 2000 - 2004 nu sunt adevărate. „E real că am făcut modificări pe un proces-verbal de licitaţie din data de 7 mai 2004, ştergând cu alb corector numele unei firme, însă am făcut-o la dispoziţia lui Ovidiu Perva, alt acuzat din acest dosar”, a susţinut Anca Istrate. „Perva mi-a solicitat să fac asta spunând că el este şeful şi el răspunde!”, a adăugat femeia. Anca Istrate a mai spus că a fost nevoită de multe ori să îndeplinească ordinele verbale ale fostului primar Ion Ioniţă sau ale altor şefi din primărie, chiar dacă ştia că dispoziţiile nu erau mereu conform legii. „În cazul în care nu executam dispoziţiile verbale eram ameninţaţi că vom fi daţi afară”, a afirmat Anca Istrate.

• DECLARAŢIE • Printre cei zece martori audiaţi vineri de instanţă s-au numărat actualul primar al comunei, Cristian Cârjaliu, şi fostul viceprimar Andrei Cristian. Primul a declarat că, din 2004, de când a fost consilier local la Agigea, a sesizat mai multe nereguli în cadrul Primăriei. „Printre acestea se aflau scoaterea unor bani din trezorerie fără justificare, respectiv cheltuirea banului public şi al patrimoniului privat al comunei Agigea după bunul plac al fostului primar Ioniţă. Conform expertizei conexate la dosar, se constată că majoritatea achiziţiilor publice nu au fost legale. De asemenea, am sesizat că o parte din terenurile care aparţineau patrimoniului privat al comunei a fost înstrăinată fără respectarea legii. Am sesizat organele în drept, iar pe rol ştiu că se află aproximativ zece dosare penale”, a afirmat Cristian Cârjaliu în faţa judecătorului. El a adăugat că, în aceeaşi perioadă, a observat nereguli şi în ceea ce priveşte restituirea suprafeţelor de teren. „M-am întâlnit cu fostul primar al comunei Agigea, Ion Neagu, pe care l-am întrebat dacă are cunoştinţă despre punerile în posesie de pe raza comunei. Descoperisem, pe baza actelor existente în primărie, că familia acestuia avea pământ în zona Zarguzon, dar primarul îi dăduse teren într-o zonă mult mai valoroasă din punct de vedere economic”, a mai spus actualul primar al comunei Agigea. La rândul lui, Cristian Andrei, care a ocupat funcţia de viceprimar al comunei Agigea în perioada 2000 - 2005, a declarat că a aflat de la diverse persoane că anumite terenuri care făceau obiectul punerii în posesie au fost cumpărate de anumiţi oameni pentru ca, ulterior, să fie vândute către Selgros, la un preţ mult mai bun. „Acest lucru a creat nemulţumiri în rândul persoanelor care vânduseră terenurile iniţial”, a afirmat fostul viceprimar.

• ACUZAŢII • Potrivit actului de inculpare, Ion Ioniţă este acuzat că a prejudiciat Primăria Agigea, împreună cu cinci angajaţi ai instituţiei respective şi cu omul de afaceri Ion Sandu, cu 2,1 milioane de euro. Procurorii anticorupţie spun că Ovidiu Molceanu Perva, Daniela Anca Istrate, Monica Popescu, Merygean Bolat şi Nuridan Amet l-au ajutat pe Ioniţă să păcălească mai multe persoane cu privire la vânzarea şi cumpărarea unor terenuri. Ioniţă ar fi vândut personal o parte din terenuri, folosind procuri care atestau că reprezintă interesele persoanelor care deţineau de drept respectivele terenuri. Anchetatorii mai spun că el a atras-o de partea lui pe o angajată, Eugenia Leţu, şi, împreună, au înstrăinat terenurile. Afaceristul Ion Sandu este acuzat că le-a cumpărat cu aprox. 10.000 dolari, dar le-a vândut imediat societăţii comerciale „Selgros”, cu suma de 400.000 dolari. Totodată, în urma unei expertize contabile, s-a stabilit că cei şase au creat un prejudiciu de 28.630.297.846 lei vechi cu ocazia încheierii, în perioada 2000-2004, a mai multor contracte de achiziţii publice direct cu furnizorii şi prestatorii de servicii, cu toate că afacerea era ilegală, deoarece valoarea contractelor depăşea 50 milioane de lei vechi şi, în acest caz, era obligatorie organizarea de licitaţii publice