Ficatul este considerat... un organ tăcut, care nu produce simptome evidente, cu toate acestea existând câteva semnale care indică apariţia unei afecţiuni a ficatului.

            Alcoolul poate fi considerat factor cauzal al ficatului gras alcoolic în momentul în care consumul zilnic de alcool pur depăşeşte 20 de grame la femei şi 30 de grame la bărbaţi. Când ficatul este supus zilnic acestui supraefort de a procesa o cantitate mare de alcool, funcţiile sale au de suferit. Factorul major de risc este în acest caz alcoolul în stare pură. Indicatorii care trebui urmăriţi sunt pierderea rapidă în greutate, malnutriţia, senzaţia de oboseală. O formă mai severă a hepatitei alcoolice determină simptome cum sunt starea generală proastă, icter (îngălbenirea pielii, cauzată de creşterea nivelului bilirubinei) şi, uneori, durere în zona ficatului.

            Atunci când hepatita se manifestă pe o perioadă mai lungă de şase luni, boala este catalogată drept cronică. În cazul acestei afecţiuni, ficatul rămâne inflamat chiar şi în lipsa altor simptome. Astfel, există cazuri în care oamenii au hepatită cronică de peste 20 de ani, fără primească acest diagnostic. Întrucât cauzele hepatitei cronice sunt multiple (consumul excesiv de medicamente, instalarea virusurilor A, B, C sau D şi ficatul gras), simptomele sunt extrem de variate, de la astenie fizică şi icter persistent la reacţii autoimune aparent necorelate, precum: artrită, dureri articulare şi leziuni cutanate.

            Nivelul crescut al colesterolului şi obezitatea constituie doi dintre cei mai importanţi factori de risc pentru un ficat cu depuneri excesive de grăsime. Indicatorii importanţi în acest caz sunt oboseala excesivă necorelată cu odihna cotidiană, pierderea nejustificată a poftei de mâncare şi implicit în greutate, precum şi durerile abdominale. Un factor major de risc în cazul steatozei non-alcoolice este şi rezistenţa la insulină. Aceste semne ale steatozei hepatice sunt însoţite de inflamaţie ce semnalează momentul în care boala se declanşează. Ficatul gras non-aloolic este diagnosticat atunci când mai mult de 10% din el prezintă depuneri adipoase. Boala poate progresa spre ciroză şi chiar spre hepatocarcinom (cancer al ficatului). Ficatul gras este asociat şi cu diabet, hipertensiune, obezitate şi trigliceride crescute în sânge, un nivel ridicat al colesteroului dăunător şi un nivel mic al colesterolului benefic. În tratamentul ficatului gras, primul pas spre vindecare este modificarea alimentaţiei, astfel încât corpul să metabolizeze rapid grăsimile ingerate. Tratamentul steatozei hepatice non-alcoolice se bazează în principal pe modificarea stilului de viaţă, alimentaţiei nesănătoase, dar şi pe vizite la medic pentru efectuarea unor analize de rutină, în special în cazul femeilor, unde sindromul ovarelor polichistice este un factor mare de risc corelat cu steatoza hepatică.