Conform unei ipoteze susţinute de astrofizicieni americani, primele stele care au apărut la începuturile Universului ar fi fost nişte stele întunecate, fiind alimentate de materia neagră, materia primordială. Stelele normale sînt alimentate cu energie din procesul de fuziune nucleară, proces în care atomii de hidrogen se topesc, formînd atomi grei de heliu. Însă, în perioada de tinereţe a Universului, particulele de materie neagră denumite Wimps (Weakly Interacting Massive Particles - particule masive cu interacţiune slabă) s-ar fi ciocnit, fuzionînd şi distrugîndu-se reciproc, cu mult înainte de aprinderea primelor reactoare nucleare cosmice stelare. Ca un rezultat al interacţiunii particulelor cu interacţiune slabă, primele stele ale Universului ar fi arătat cu totul altfel decît cele din prezent, aceste stele întunecate jucînd un rol extrem de important în expansiunea Universului, acţionînd ca o forţă opusă efectului expansiv generat de marea explozie primordială sau Big Bang. Conform acestei teorii, materia neagră compune trei sferturi din masa Universului. Materia neagră este formată din particule ce nu pot fi observate direct, dar a căror existenţă este certificată de o serie de dovezi indirecte pe care astrofizicienii abia au început să le descopere. La începuturile Universului, cantitatea de materie neagră ar fi putut fi chiar mai mare decît în prezent.

Natura primelor stele din Univers îi preocupă de mult timp pe astrofizicieni. imediat după momentul zero, al Big Bang-ului, Universul s-a extins şi a început să se răcească, iar timp de milioane de ani a fost compus doar din atomi de hidrogen şi heliu şi particule Wimps. Astronomii au descoperit că primele galaxii formate din cele mai bătrîne stele ale Universului au apărut la aproximativ 700 de milioane de ani după Big Bang. Dar cum s-a ajuns la naşterea acestor prime stele convenţionale, reactoare nucleare cosmice ce funcţionau pe aceleaşi principii ca şi stele din prezent? Principala teorie care îşi propune să răspundă la această întrebare este că sub acţiunea forţei universale a gravitaţiei s-au format conglomerate de materie neagră şi hidrogen.

Pînă în prezent se credea că particulele de hidrogen strînse în aceste halouri de materie neagră ar fi interacţionat pentru formarea primelor stele, laboratoare nucleare cosmice ce ar fi generat. la rîndul lor, o serie de noi elemente chimice, carbon, oxigen, siliciu etc., elemente care au dus la apariţia planetelor şi a celorlalte entităţi cosmice. Însă, conform noului studiu, reacţiile dintre particulele cu interacţiune slabă, ciocnindu-se şi anihilîndu-se reciproc, ar fi generat suficientă energie pentru a alimenta aceste protostele şi a le menţine umflate asemenea unor baloane cu aer cald. Aceste halouri erau atît de mari încît ar fi putut îngloba întreaga orbită a Pămîntului în jurul Soarelui. Felul în care ar fi arătat aceste protostele va fi probabil identificat peste cinci ani, cînd NASA va lansa pe orbită telescopul James Webb Space (JWST), urmaşul mult mai performant al telescopului Hubble, care ar putea să vadă mai departe înapoi în timp, pînă în perioada acestor stele “întunecate”.