Dacă protestele şi fluierăturile oamenilor adunaţi pe faleza de la Constanţa, ieri, de Ziua Marinei, care îi huiduiau pe preşedinte şi pe premier nu s-au auzit până la opt mii de kilometri depărtare, la restaurantul \"Raţa Pechineză\" din Beijing, acolo unde Emil Boc lua prânzul, folosindu-se cu tot atâta pricepere de beţigaşele orientale pe cât de priceput conduce guvernul, în schimb, la Neptun, în fosta vilă a lui Ceauşescu, unde Traian Băsescu se ascundea de dragostea poporului, huiduielile s-au auzit în mod sigur...

Bănuiesc că primul marinar, sufocat de atâta iubire transmisă în direct de jurnalele de ştiri ale televiziunilor autohtone, a golit o sticlă de whisky pe nerăsuflate şi şi-a ros unghiile, turbat de ciudă că nimeni nu înţelege cât de mult bine a vrut el să ne facă nouă, cu de-a sila. Este adevărat, s-o fi gândit preşedintele, că nici Elenei Udrea nu-i place dragostea cu de-a sila, numai că ea înţelege de ce scopul scuză mijloacele, mai ales atunci când te afli la putere! Dar să merite el chiar atâta ingratitudine naţională?...

Aşadar, primul marinar al ţării a tras chiulul la Ziua Marinei din acest an şi cred că va chiuli, de-acum înainte, la toate manifestările de acest fel, până la finalul celui de-al doilea mandat prezidenţial, dacă va avea noroc să îi mai apuce sfârşitul. Disperarea de astăzi a românilor, exprimată în mod spontan ori de câte ori se iveşte ocazia, aşa cum s-a văzut, arată că oamenii şi-au pierdut nu doar răbdarea, dar şi simţul umorului, pentru că sărăcia şi umilinţele la care i-au supus actuala putere nu mai seamănă a incompetenţă, ci a batjocură. Iar megalomania şi orgoliul lui Traian Băsescu îl orbesc de furie, în faţa unei asemenea respingeri. De aceea nu vrea să mai apară în public. Să nu vă închipuiţi că i-ar fi ruşine de noi, nu! Îi e frică de propriile sale reacţii necontrolate, la nervi... Aceasta este ultima fază a bolii de putere numită \"paranoia dictatorială\".

Ce-a servit, oare, la desert, la \"Raţa Pechineză\", Emil Boc? Nu de alta, dar să nu-i \"cadă greu\"!