Primul preşedinte al UE şi noul său ministru de Externe au făcut, marţi, primii lor paşi, datorită intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, având în faţă o provocare importantă: să le dovedească faptul că se înşeală numeroşilor critici, care denunţă ”o greşeală de casting”.

Înfiinţarea postului de preşedinte permanent al Consiliului European, încredinţat fostului şef al Guvernului belgian, creştin-democratul Herman Van Rompuy şi a celui de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe al UE, reprezintă principala inovaţie a Tratatului de la Lisabona. Cele două posturi urmează să ofere mai multă vizibilitate Europei în lume. Van Rompuy pune capăt, cel puţin la nivel de şefi de stat, sistemului de rotaţie semestrială al preşedinţiei UE între ţările membre. ”Astăzi, cetăţenii europeni intră într-o nouă eră”, a afirmat, marţi, premierul suedez, Fredrik Reinfeldt, a cărui ţară va continua să asigure preşedinţia rotativă a UE până la sfârşitul anului. Deocamdată, alegerea tandemului european continuă să provoace semne de întrebare. Necunoscut în Europa, Van Rompuy i-a dezamăgit pe cei care ar fi preferat o personalitate carismatică, aptă să discute de la egal la egal cu SUA şi China. De altfel, Van Rompuy face tot posibilul pentru a rămâne în umbră. În plus, el a început turneele în capitalele europene: luni s-a aflat în Danemarca, marţi a ajuns în Slovenia, pentru a pleca apoi în Italia, pentru a se întâlni cu Silvio Berlusconi. În plus, Van Rompuy intenţionează să se arate reţinut în declaraţii până la 1 ianuarie 2010, pentru a nu pune prea mult în umbră Suedia. Pe de altă parte, el şi-a recunoscut recent poziţiile federaliste asupra construcţiei europene, fără a fi însă fundamentalist. Pe această temă, fostul preşedinte francez al Comisiei Europene, Jacques Delors, l-a sfătuit să dea dovadă de prudenţă, pentru a nu supăra statele ataşate ideii de suveranitate naţională.

Catherine Ashton riscă însă să aibă o sarcină mai dificilă, deoarece funcţia pe care a moştenit-o provoacă mai multă aşteptare. Ea beneficiază de un statut aproape de acela al unui ministru, are prerogative întărite în raport cu predecesorul său, Javier Solana şi va avea la dispoziţie un vast birou diplomatic european. În consecinţă, Ashton va avea multe de făcut pentru a se impune în faţa Parisului, Londrei sau Berlinului, care intenţionează să continue să-şi afirme diplomaţiile naţionale. De altfel, ea va avea, începând de astăzi, de trecut botezul focului, cu o audiere preliminară în Parlamantul European, unde unii dintre criticii săi aşteaptă să se răzbune.