Părinte dur, autor al unor gafe rămase celebre, dar sprijin de neclintit pentru Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Philip, duce de Edinburgh, şi-a sărbătorit, vineri, împlinirea a 90 de ani, dintre care peste şase decenii au fost în slujba soţiei sale, regina. În toate fotografiile poate fi văzut cum păstrează respectuos distanţa de doi paşi în urma reginei, impusă de protocol, drept ca o prăjină, un rol secundar în care excelează, este de acord presa britanică, de obicei caustică la adresa prinţului consort. Grosolănia sa legendară şi glumele de un umor câteodată mai mult decât îndoielnic au umplut paginile presei de scandal de dincolo de Canalul Mânecii. Spre exemplu, în 1986, el le-a recomandat studenţilor britanici aflaţi la studii în China să nu întârzie mult timp pe acolo, deoarece ar putea să rămână cu ochii oblici! În cursul unei vizite efectuate, în 2002, în Australia, l-a întrebat pe un băştinaş aborigen dacă trage în continuare cu săgeţi, iar în 1995, unui instructor auto scoţian i-a cerut să îi explice cum reuşeşte să îi determine pe oamenii din barurile de la colţul străzii să se oprească din băut pentru a-şi lua permisul de conducere.
Philip nu face mare caz de vârsta împlinită, astfel că într-un interviu acordat postului privat de televiziune ITV a afirmat că, la anii lui, devii doar mai bătrân şi gata. De altfel, ceremoniile organizate vineri au avut un caracter mai mult privat şi au fost de dimensiuni modeste: o salvă de tun, o slujbă religioasă ţinută în capela castelului Windsor, urmată de un dineu. Extrem de activ, deoarece este prezent în toate deplasările oficiale ale reginei şi patronează circa 800 de asociaţii, prinţul Philip a început să îşi tempereze ritmul de lucru. Printre organizaţiile pe care le susţine în mod constant se află Fondul Mondial pentru Natură (WWF), la activităţile căruia participă din 1961 şi unde deţine încă funcţia de preşedinte de onoare. De origine germană, fiind strănepot al reginei Victoria, ca şi soţia sa, Philip de Grecia şi Danemarca s-a născut la 10 iunie 1921, pe insula Corfu, pe o masă de bucătărie, cel mai potrivit loc, în opinia medicului local. Philip avea 18 ani când a întâlnit-o pe tânăra Elisabeta care, la cei 13 ani pe care îi avea, a fost fermecată de tânărul ofiţer de marină. O posibilă căsătorie între cei doi nu a fost, la început, o idee luată în consideraţie de părinţii tinerei, regele George al VI-lea şi soţia acestuia, Elizabeth Bowes-Lyon. Tânărul îndrăgostit este falit, are un caracter brutal deja cunoscut şi îi lipsesc bunele maniere. Dar Lilibet îl adoră şi căsătoria are loc la 20 noiembrie 1947. Destinul lui Philip se schimbă cu totul în 1952, odată cu urcarea pe tron a soţiei sale. Imediat abandonează cariera militară, pentru a-şi însuşi rolul de prinţ consort, pentru care deţine recordul de longevitate.
Premierul britanic, David Cameron, este de părere că ”ducele de Edinburgh a fost un camarad în orice moment şi o stâncă pentru regina Elisabeta”. Maliţios, liderul laburiştilor, Ed Miliband, apreciază la prinţ ”o modalitate unică de a se exprima, caracteristică vieţii publice britanice”.