SOCOTEALA DE ACASĂ Mama şi tatăl intervenţioniştilor, FMI, punctează că „orice acţiune guvernamentală produce distorsiuni în piaţă şi duce la redistribuirea resurselor în economie“. Nota nu are o ţintă anume, dar vine în contextul în care autorităţile au anunţat programul de ajutorare a românilor îndatoraţi la bănci. În teorie, măsura este bună, dar aşa era şi TVA la încasare (în realitate, la 90 de zile), care a fost scoasă la fix 12 luni de la implementare. Şi totuşi, Guvernul Ponta nu este nici primul şi nici ultimul care propune o schemă de ajutor pentru persoanele cu credite. Ca întotdeauna, detaliile sunt cele care fac diferenţa, notează analistul Florin Cîţu: „Să ne uităm la câteva programe folosite acum. Cel mai cunoscut este legea falimentului personal, care se aplică persoanelor fizice, firmelor şi guvernelor. Când Boc & Co. au fost împinşi în braţele falimentului de iresponsabilitatea politicilor economice, fiscale şi monetare, au apelat la FMI pentru finanţare. Când primăriile sau companiile au probleme şi rămân în urmă cu plata datoriilor, intră în insolvenţă şi au dreptul de a se restructura. Românii cu credite n-au însă acest drept, iar ignorarea totală a posibilităţii îmi oferă un motiv de scepticism în legătură cu rata lui Ponta“. O altă soluţie foarte des folosită (şi documentată în detaliu de FMI) este reducerea temporară de taxă. Strategia are chiar şi o definiţie de manual (stimul macroeconomic), dar a fost ignorată de autorităţi. Să revenim însă la schema propusă recent pentru români. În teorie, o restructurare a datoriei îmbunătăţeşte situaţia financiară a celui care a ajuns într-o situaţie dificilă. În practică, toţi cei care au beneficiat de un ajutor similar (inclusiv companii şi guverne) s-au regăsit într-o situaţie la fel de grea, după un timp. Chiar şi FMI prezintă o doză de scepticism, notând că „sprijinul gospodăriilor prin programe de restructurare implică şi perdanţi, şi câştigători“.

O SCURTĂ RECAPITULARE Statul propune un program de reducere temporară (doi ani) a ratei lunare pentru românii săraci, dar responsabili. Cei vizaţi câştigă cel mult 1.610 lei/lună şi nu au întârzieri mai mari de 90 de zile la plata ratelor. Ce înseamnă asta pentru bancheri? „O bancă trebuie să fie de acord să nu mai primească azi 500 lei/lună (suma maximă decontată) - atenţie, bani garantaţi, pentru că erau clienţi fără probleme - şi să aştepte doi ani până încasează suma respectivă. Cum băncile sunt în business pentru profit, e firesc să ceară o dobândă pentru amânare. Astfel, peste doi ani, un client care îşi plătea rata la bancă, chiar şi cu întârziere de 90 de zile, va trebui să achite mai mult pentru favoarea de a fi consumat mai mult în precedenţii doi ani. Sunt sigur că or să fie clienţi, pentru că măsura se adresează unei categorii sociale fără educaţie economică. Sper doar ca băncile să fie transparente şi să le explice oamenilor că în viitor îi aşteaptă rate mai mari“, conchide Florin Cîţu. Un lucru este însă cert - o reducere de taxe (CAS, TVA, impozit pe venit) ne-ar prinde mai bine decât o îndatorare suplimentară a unor oameni săraci, într-o perioadă tulbure.