Practic, începînd cam de săptămîna trecută, cam de cînd comisiile de specialitate au făcut publice primele concluzii cu privire la studierea textelor legislative respective, toată media vorbeşte din ce în ce mai insistent despre cele patru coduri, respectiv cel penal, cel civil, plus cele două de procedură. Vizibilitatea discuţiilor a fost redusă, din cauza scandalului de la Ministerul de Interne, care a ţinut prima pagină a ziarelor. Chiar şi acum, dezbaterea publică nu are prim planul, căci presa este preocupată să-l strîngă cu uşa pe Băsescu, în problema casei pe care şi-a cumpărat-o fiica mai mare a preşedintelui, aflată, cu totul „întîmplător”, pe domeniul „Băneasa Rezidential”, ce aparţine controversatului om de afaceri Puiu Popoviciu.

Singurul lider de partid care s-a arătat preocupat de această problemă, cel puţin la nivelul declaraţiilor publice, a fost Mircea Geoană. Pe Emil Boc sau Crin Antonescu încă nu i-am auzit dîndu-şi cu părerea, pînă la momentul în care eu scriu aceste rînduri. Este drept că agenda politică a fost ocupată atît de subiectul spinos al atitudinii ostile pe care o are Republica Moldova faţă de cetăţenii români, cît şi de nominalizarea candidaţilor fiecărui partid pentru alegerile europarlamentare. Dar, dacă te apuci să iei la bani mărunţi programele televizunilor, descoperi că niciuna dintre emisiunile de la ore de vîrf, despre care se spune că fac rating, nu are o astfel de temă. Abia pe la orele prînzului, sau după-amiază, în cel mai fericit caz, nimereşti cîte o dezbatere anemică. Situaţia mi se pare alarmantă, deoarece asta dovedeşte că nici presa, nici publicul nu realizează importanţa crucială a noilor Coduri, ce reprezintă documente legislative de stat de care va depinde viaţa noastră cotidiană în următoarea sută de ani.

N-am să intru în amănunte de natură juridică, pentru că nu am o asemenea competenţă, dar nici nu am de gînd să discut despre faimosul articol 232, din Codul Civil, asupra căruia ziarele şi televiziunile au făcut tam-tam acum vreo trei săptămîni, chiar în debutul dezbaterilor, fiindcă se simţeau ameninţate de anumite restricţii legislative. De altfel, la asta s-au redus discuţiile publice despre Coduri! Eu aş vrea doar să remarc două elemente, diferite ca importanţă. Mai întîi, este criza de timp pe care o provoacă presiunea lui Băsescu, care impune un calendar legislativ foarte strîns, deoarece preşedintele pare grăbit, din motive electorale, să bifeze în viitoarea agendă de campanie şi aceste „promisiuni îndeplinite”, în condiţiile în care comisiile de specialitate au arătat că sînt necesare multe revizuiri, deoarece textul este confuz sau chiar eronat. Al doilea element decurge din primul. Am înţeles că nu există în România suficient de mulţi experţi care să poată redacta aceste Coduri, motiv pentru care largi fragmente au fost copiate după documente similare din alte ţări, dar situaţile juridice nu se potrivesc întotdeauna cu cele de pe plaiurile mioritice.

După ce Codul Penal actual a fost copiat după Dreptul Roman, iar Codul Civil după Codul Napoleonian, românii nu sînt în stare să-şi facă singuri legi nici măcar în cel de al treilea mileniu creştin, darmite, după cum se vede în fiecare zi, să le mai şi respecte!