Securitatea alimentară se referă la garantarea accesului fiecărui individ, în permanenţă, în orice loc sau moment, la o alimentaţie suficientă şi sănătoasă care să-i permită să aibă un regim alimentar satisfăcător pentru o viaţă sănătoasă şi activă. Evident, cei care conduc ţara cât şi UE văd lucrurile diferit faţă de salariatul considerat bogat cu o leafă de 800 lei pe lună. Se pare că Agricultura e de vină pentru că oamenilor nu le ajung banii să-şi procure hrană, pentru că nu produce “suficient”, terenurile de munte nu sunt exploatate la maximum, iar cele din câmpii fiind considerate aproape aride. „Ne aflăm din nou în faţa unei reforme care are ca obiectiv principal asigurarea securităţii alimentare. Trebuie să ne uităm în jurul nostru să vedem că această problemă revine pe masa preocupărilor politice. Comportamentul marilor puteri, locurile unde acestea investesc, arată că problema securităţii alimentare nu este a trecutului, ci a viitorului. Sunt state în care veniturile sunt cu 30 – 40% mai mici decât media UE, două treimi din agricultori au peste 55 de ani, există o presiune mare asupra fertilităţii solului şi biodiversităţii. Din această perspectivă tratăm şi reforma Politicii Agricole Comune, având obiectiv principal securitatea alimentară”, explică oficialul european pe Agricultură, Dacian Cioloş. Responsabilitatea pentru toate problemele de supravieţuire ale cetăţeanului de rând, cât şi pentru dezastrul economic presează pe umerii ţăranilor şi nu pe cei care au funcţia de conducători ai naţiei. “Sectorul agroalimentar şi producţia agricolă au nevoie să fie susţinute de o cercetare şi inovare aplicată. Din acest motiv, pentru agricultură am delegat 4,5 miliarde euro pentru cercetare şi inovare”, a mai declarat Cioloş. Se pune, însă, problema dacă responsabilitatea cheltuirii banilor va reveni, de data aceasta, guvernanţilor. Dacă da, atunci, nu ţăranii vor mai fi responsabili pentru că populaţia ţării noastre nu îşi permite o alimentaţie suficientă pentru o viaţă sănătoasă şi activă.