Un sfert din sectoarele de râuri din România monitorizate se încadrau, anul trecut, din punct de vedere chimic, în clasa I de calitate (foarte bună), în timp ce 46,8% se încadrau în clasa a II-a de calitate (bună), conform „Sintezei Calităţii Apelor din România”, realizată de Administraţia Naţională “Apele Române” (ANAR). În ultimii patru ani, s-a înregistrat o uşoară creştere a calităţii apelor de clasa I de calitate cu 11,2%, iar în ceea ce priveşte sectoarele de râuri de clasa II de calitate, acestea sunt cu 9% mai multe decât în anul 2005. În ceea ce priveşte calitatea sectoarelor de râuri monitorizate şi încadrate sub limita clasei a II-a, 17,9% dintre acestea au prezentat valori caracteristice clasei a III-a (moderată) şi 6,1% clasei a IV-a (slabă) - valori cu 10% mai mici decât în ultimii patru ani şi 3,5% clasei a V-a (proastă), cu 2% mai puţin decât procentul înregistrat în perioada menţionată. Din punct de vedere biologic, se constată o uşoară îmbunătăţire a calităţii apei râurilor din România. Astfel, în anul 2009, 23% erau ape de foarte bună calitate din punct de vedere biologic, comparativ cu anul 2005, de exemplu, când procentul de ape de foarte bună calitate era de 29%.

În ceea ce priveşte calitatea Mării Negre, aceasta este supusă unui proces de poluare cauzat de poluanţii proveniţi din Dunăre, evacuările directe de ape uzate insuficient epurate sau chiar neepurate, cât şi de activitatea portuară intensă în porturile maritime. Factorul antropic a avut, în decursul ultimelor trei decade, influenţe negative asupra calităţii Mării Negre, care au condus la pierderea habitatelor, înlocuirea speciilor indigene de peşti cu specii invazive, declinul stocurilor comerciale de peşti etc.

Potrivit ANAR, menţinerea sectoarelor de râuri de calitatea inferioară (III, IV, V) este cauzată, în mare măsură, de aglomerările urbane fără staţii de epurare a apei uzate. Construirea staţiilor de epurare este în momentul de faţă un proces care se desfăşoară destul de lent, din cauza costurilor ridicate de investiţii pe care trebuie să le suporte operatorii de apă (agenţii economici, autorităţi locale etc.). Astfel, comparativ cu anul 2008, procentul de ape uzate evacuate neepurate rămâne în continuare mare, de peste 70%, menţinându-se relativ constant de la an la an.