Credincioşii au facut coadă la apa sfîntă de Bobotează, care încheie, odată cu Sfîntul Ion, timpul magic al celebrării naşterii fizice (Crăciunul) si spirituale (Botezul) a Mîntuitorului, aceasta din urmă fiind prima dintre cele trei mari Taine. La riturile creştine de sfinţire a apei - aghiasma, umblatul preoţilor cu botezul şi scufundarea crucii în apă, poporul a adăugat altele noi: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa rîurilor sau lacurilor, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor şi uşilor, botezul cailor. Alimentele specifice acestei sărbatori sînt piftia şi grîul fiert. Istoricii spun că romanii sărbătoreau, pe 7 ianuarie, „Iordănitul Femeilor”. Era o petrecere de pomină a nevestelor, care se adunau în grupuri mari la cineva acasă, unde aduceau alimente, ouă, faină, carne, dar mai ales băutură. Dupa ce mîncau şi beau spunînd că „se iordanesc”, ele cîntau, jucau şi chiuiau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă, unde luau pe sus bărbaţii care apăreau întîmplător în calea lor, ducîndu-i cu forţa la rîu sau la lac şi ameninţîndu-i că-i aruncă în apă „dacă nu se răscumpără” cu un dar, de obicei cu o vadră de vin. În această zi, numită şi „Tontoroiul Femeilor”, normele morale ale satului tradiţional erau abolite, iar excesele de băutură şi petrecerile nu mai supărau pe nimeni.

În România, pînă la 1900 exista tradiţia ca în ziua de Bobotează să nu se facă arestări. Era ziua în care urmăriţii pentru infracţiuni sau evadaţii din închisori îşi vedeau familiile fără să se teamă de stăpînire. Aceştia erau cei care se aruncau în apele reci ale rîurilor pentru a prinde crucea de lemn aruncată de preot. În zona Brăilei unde existau mulţi hoţi de cai, aceştia se aruncau în Dunăre, iar cel care aducea crucea la mal era iertat de pedeapsă şi graţiat. Şi la Constanţa, în urmă cu trei, ani a fost reînviată tradiţia procesiunilor dobrogene. Mii de credincioşi au participat şi în acest an la procesiunea Sărbătoririi Botezului Domnului în Portul Turistic Tomis. Slujba de sfinţire a apei a fost oficiată de Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului şi Dobrogei. Prima parte a slujbei s-a oficiat la Catedrala Sfîntul Petru şi Pavel, după care credincioşii au plecat spre portul turistic. Patru care trase de boi şi patru trase de măgari, în fiecare dintre ele aflîndu-se cîte două butoaie pentru apă sfinţită, au deschis procesiunea. Cele opt care erau însoţite de călugări şi de tineri studenţi ai Facultăţii de Teologie.

După slujba de sfinţire a apei care s-a oficiat în Portul Tomis, IPS a aruncat în apele mării trei cruci de lemn. Alături de şase membri ai Asociaţiei Naţionale a Scafandrilor Profesionişti Salvamari din România (ANSPSR), au mai concurat şi 15 scafandri militari şi mai mulţi tineri constănţeni care, deşi nu aveau costume din neopren care să-i protejeze de frig, au sărit în apa rece pentru a prinde crucea. Printre temerari s-a numărat şi Nicolae Ionel, de 40 de ani. „Chiar astăzi împlinesc această vîrstă şi am decis să particip şi eu, pentru prima şi ultima oară. De ce pentru ultima oară? Pentru că am schimbat deja prefixul”, a spus Nicolae Ionel. Scafandrii militari au avut şi misiunea să-i protejeze pe înotători şi au spus că dacă va ajunge vreun „dezbrăcat” în zona crucilor îl vor lăsa să o recupereze. Dacă nu, crucile tot trebuie aduse de cineva la mal. Nu la fel au gîndit şi scafandrii de la ANSPSR, care au recuperat toate cele trei cruci. Primul a ajuns la simbolul sfînt cîştigătorul de anul trecut, Bogdan Ciubotariu, urmat de colegii săi, Gabriel Culea, care, la rîndul său, a repetat performanţa de anul trecut, şi Cristian Munteanu. „Anul trecut a fost mai uşor, pentru că barca din care s-au aruncat crucile acum a fost mai departe. Vreau să dedic această cruce tuturor românilor, acum că am intrat în comunitatea europeană. Să fim şi noi mai fericiţi, să ne meargă bine”, a spus Bogdan Ciubotariu. Pentru strădania lor, toţi cei care s-au aruncat în mare au fost premiaţi de Arhiepiscopul Tomisului, care le-a dat binecuvîntarea, în timp ce restul credincioşilor au luat Aghiasmă Mare, considerată o apă miraculoasă, plină de darurile Duhului Sfînt.