Senatorul Mircea Banias a făcut plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva magistraţilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), Lucian Papici, procuror şef Secţie Combaterea Corupţiei şi procurorului Gheorghe Bocşan, pentru modul în care s-a desfăşurat ancheta împotriva lui în dosarul nr. 160/P/2010. Cei doi magistraţi sunt acuzaţi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. „În ianuarie 2011 am fost citat la DNA Bucureşti pentru nişte presupuse legături ale mele cu un cetăţean libanez şi implicare într-o afacere cu motoare. După o lună, procurorii au dispus scoaterea mea de sub urmărire penală pentru că fapta de care eram acuzat nu există. Nu mi-au explicat de ce au ajuns la această concluzie, nici măcar nu şi-au cerut scuze. Consider că cei doi procurori au acţionat în acest mod pentru a-şi face reclamă, pentru a căpăta notorietate. Astfel de indivizi se agaţă de persoane care au o poziţie bună în stat şi se comportă ca nişte stăpâni ai lumii. Sper ca procurorul general al României să îi cerceteze pe Papici şi Bocşan şi să îi trimită în judecată”, a declarat Mircea Banias pentru cotidianul „Telegraf”.

Plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

„Precizez faptul că am fost obiectul unor abuzuri în DOSARUL NR. 309/P/2010 al DIRECŢIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE în care am fost pus sub învinuire pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, infracţiune prevăzută de art. 264 pct. 1C. pen. în conformitate cu care “Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte”. Anterior acestui moment am aflat despre faptul că ar exista cercetări asupra mea şi că telefonul îmi este ascultat din mass media. Pe parcursul mai multor zile, în presă au apărut declaraţii ale procurorului de caz la adresa mea, fără ca eu să fi fost înştiinţat oficial despre cercetările efectuate. Încă din momentul aducerii la cunoştinţă a învinuirii în acel dosar s-a evidenţiat abuzul procurorului care a instrumentat cauza în sensul că nu mi-a adus la cunoştinţă o situaţie de fapt concretă, o acţiune sau inacţiune pe care să fi săvârşit-o şi care să se înscrie în conţinutul constitutiv al infracţiunii ci pur şi simplu a fost copiat conţinutul constitutiv al infracţiunii din Codul Penal. La întrebarea avocatului privind faptele concrete care mi se impută procurorul de caz a afirmat că o să ne dăm seama pe parcursul audierii, lucru care însă nu s-a întâmplat. Am dat o singură declaraţie în care am relatat aspecte referitoare la diferite convorbiri telefonice pe care le-am avut, nu am fost confruntat cu niciunul dintre inculpaţii din acel dosar şi nu a mai fost săvârşit niciun act de urmărire penală în ceea ce mă priveşte. Precizez faptul că ceilalţi inculpaţi nu au fost întrebaţi în niciun moment cu privire la relaţiile lor cu mine, în condiţiile în care nu cunoşteam pe nimeni din acel dosar şi în consecinţă, nici măcar nu există posibilitatea de a fi avut convorbiri telefonice cu sau despre aceştia.

În aceste condiţii mi-am pus întrebarea scopului pentru care am fost pus sub învinuire deoarece din chiar momentul învinuirii, din toate probele din dosar era evident că nu am săvârşit nicio faptă penală, ceea ce s-a confirmat ulterior prin soluţia de scoatere de suburmărire penală din data de 09.02.2011 în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală în sensul că “FAPTA NU EXISTĂ”. Am ajuns la concluzia că singurul scop pentru care am fost pus sub învinuire în acest dosar, având în vedere calitatea mea de senator al României şi, deci de om politic, a fost discreditarea mea, ceea ce mă îndreptăţeşte să cred că a existat o ingerinţă de natură politică în faptele şi acţiunile procurorilor pe care le-am descris mai sus. În concluzie, cei doi procurori, având cunoştinţă de nevinovăţia mea au dispus începerea urmării penale, încălcându-şi cu ştiinţă atribuţiile de serviciu în sensul că, având cunoştinţă de faptul că nu am săvârşit nicio infracţiune, m-au pus sub învinuire. De altfel, din momentul în care am fost pus sub acuzare şi până am fost scos de sub urmărirea penală, nimeni nu a putut să precizeze de ce anume sunt învinuit, care sunt faptele, când şi la ce dată au avut loc. Din toate cele relatate mai sus rezultă în mod evident abuzurile crase ale procurorilor care au instrumentat acest dosar şi în consecinţă vă solicit să declanşaţi cercetarea penală împotriva acestora. În ce priveşte latura civilă, mă constitui parte civilă urmând a preciza cuantumul pretenţiilor civile pe parcursul procesului penal.”