În condițiile în care România nu stă prea bine la capitolul încredere din partea populației în Justiție, sistemul judiciar mai primește o lovitură dură din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Instituția a adoptat, la începutul lui iulie, o hotărâre cel puțin ciudată, care a dat procurorilor DNA puterea de a-i scoate din dosare pe judecători atunci când magistrații nu sunt pe placul DNA. Decizia a fost luată în 3 iulie, exact în ziua în care președintele CSM, judecătorul Adrian Bordea, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Livia Stanciu, și fosta șefă a CSM, procuroarea Oana Hăineală, au participat, alături de alți reprezentanți de la vârful sistemului judiciar, la recepția oferită de Ambasada SUA cu prilejul Zilei Americii. Atunci, plenul CSM a emis hotărârea prin care a stabilit că, în situația în care DNA a început urmărirea penală față de un judecător sau față de un apropiat al acestuia (fără a se clarifica ce înseamnă termenul „apropiat“), respectivul judecător „intră în conflict cu obligația de a judeca imparțial“ și, prin urmare, ar trebui să se abțină de la a mai judeca dosare de corupție: „Judecătorul față de care s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unei fapte de corupție ar trebui să se abțină de la soluționarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situației sale, întrucât se încalcă aparența de imparțialitate și obiectivitate de care orice judecător este răspunzător“. Cei care au adus în atenția opiniei publice decizia Consiliului au fost jurnaliștii de la Lumea Justiției, care spun că hotărârea este doar un instrument pus exclusiv la mâna procurorilor DNA. La prima vedere, hotărârea vine să clarifice o mai veche problemă, și anume, în ce măsură un judecător care este vizat într-o cauză penală mai poate judeca cu imparțialitate dosarele în care acuzațiile sunt formulate de Parchetul care îl cercetează în acea cauză. Însă faptul că textul nu este extrem de clar nu face altceva decât să lase totul la interpretarea procurorilor DNA. „Ne aflăm în fața unui nou act de servilism al unei instituții predate regimului Băsescu - CSM - față de poliția politică din România, cunoscută ca Direcția Națională Anticorupție (DNA). Practic, un judecător primește un dosar de la DNA și, pentru simplul fapt că el nu convine procurorului, atunci repede este începută urmărirea penală pe orice speță și el automat este aruncat afară din dosar. Asta în condițiile în care se știe că judecătorul este inamovibil și independent“, a declarat jurnalistul luju.ro Bogdan Savaliuc, fost judecător și avocat, o persoană care știe exact cum funcționează sistemul și cum ar putea fi interpretată hotărârea CSM.

DECIZIE DISCRIMINATORIE „Avem un Parlament care ar fi trebuit să-i rupă în legi pe băieții ăștia, în condițiile în care dosarele de la DNA se fac în funcție de culoarea politică. În Justiția lui Traian Băsescu, toate dosarele DNA cu demnitari se termină fix la două complete de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Să se întâmple asemenea lucruri, în condițiile în care România și-a asumat obligația de repartizare aleatorie a dosarelor, este imposibil“, a explicat Salaviuc. Subiectul nu este unul de care să fie străini parlamentarii. Senatorul PSD Alexandru Mazăre ne-a declarat că CSM a încercat promovarea hotărârii printr-un proiect de lege. „Proiectul a fost respins, iar acum CSM a revenit cu această hotărâre. Hotărârea încalcă flagrant prezumția de nevinovăție de care trebuie să beneficieze orice om, inclusiv judecătorii. Din discuțiile purtate se intenționează ca această problemă să fie reglementată printr-un proiect de lege“, a declarat Alexandru Mazăre, adăugând că ar trebui ca CSM să dea dovadă de mai multă transparență în adoptarea hotărârilor. În susținerea ideii că CSM dă o lovitură dură judecătorilor și încearcă să-i poziționeze pe procurori în fruntea "lanțului trofic" din Justiție stă și faptul că hotărârea este discriminatorie. Nu este posibil ca un judecător care este acuzat de fapte de corupție să fie vizat de hotărârea CSM, iar unul care este cercetat pentru violență să poată judeca în continuare astfel de fapte. În atare condiții, am putea spune că niciun judecător care este în proces de divorț nu poate hotărî într-un astfel de proces, pentru că nu poate fi imparțial.

UNDE-I RĂSPUNEDEREA INDIVIDUALĂ? Deși în textul hotărârii nu se menționează, în motivarea acesteia scrie că judecătorul trebuie să se abțină chiar și atunci când vizat de urmărirea penală este un apropiat al său: „Un conflict de interese apare atunci cand interesul personal al judecătorului (sau al celor apropiați lui) intră în conflict cu obligația judecătorului de a judeca imparțial. Judecătorul aflat într-o situație de conflict de interese este dator să se abțină, întrucât nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză“. Despre acest lucru, deputatul PSD Radu Babuș a explicat că răspunderea oricărui om este individuală și nu se poate să li se interzică judecătorilor să analizeze o cauză doar pentru că un cunoscut al lor este cercetat pentru fapte de corupție. Apropiat poate fi considerat și un om cu care judecătorul vizat a ieșit o dată la o cafea sau a venit la ziua soției/soțului. Poate exista această interpretare pentru că CSM nu definește noțiunea de „apropiat al judecătorului“, lăsând-o, într-un mod periculos, la aprecierea procurorilor DNA. Jurnaliștii luju.ro spun că, astfel, eliminarea judecătorilor incomozi devine, și în teorie, mai ușoară pentru DNA. Practic, CSM decide că este suficient ca un procuror anticorupție să înceapă urmărirea penală împotriva unui judecător, respectiv să invoce „indicii privind săvârșirea unei infracțiuni“ și nu probe, pentru a-i forța acestuia abținerea. Ce se întâmplă însă dacă respectivul judecător nici măcar nu ajunge să fie trimis în judecată? Este o întrebare plauzibilă, în contextul în care cele mai multe dintre dosarele DNA se soluționează cu achitarea celui cercetat. Nu spunem însă că judecătorii bănuiți de fapte de corupție ar trebui să judece în continuare astfel de cauze, dar mai normal ar fi fost ca scoaterea lor dintr-un dosar să fie decisă de CSM, care să analizeze dacă se impune sau nu o astfel de măsură. Pe de altă parte, senatorul Ioan Ghișe a declarat că, de principiu, deciziile CSM nu au caracter de lege și hotărârile emise au statut de recomandare. „Potrivit Constituției, CSM este garantul independenței Justiției și singurul legiuitor este Parlamentul. CSM poate emite doar norme de organizare internă a activității doar în limitele impuse de lege, însă acel „trebuie“ este un atribut ce ține de lege. Hotărârile CSM nu pot și nu trebuie să completeze sau să limiteze texte de lege“, a declarat Ghișe.

Improvizații pe text din partea opoziției

Parlamentarii opoziției nu numai că nu au avut soluții, dar au părut a fi de acord cu hotărârea CSM. Ei fost însă luați prin surprindere și au refuzat să vadă felul în care poate fi interpretată decizia Consiliului. „Este o chestiune absolut normală. Trebuie să se interzică imixtiunea judecătorilor în dosare care vizează aceeași cauză. Asupra magistraților nu poate plana nicio bănuială că nu ar fi un exemplu de integritate și moralitate“, a declarat Dănuț Culețu, care este și membru al Comisiei Juridice din Camera Deputaților. Nu a mai fost atât de radical atunci când a vorbit despre apropiații judecătorilor, spunând că se impune o astfel de măsură doar când se vorbește despre rude de gradul întâi. O atitudine oscilantă a avut și deputatul PNL Victor Manea. „CSM are independența lui și poate decide orice“, a declarat Manea, adăugând însă că acesta poate fi și un instrument la mâna procurorilor. Din punctul său de vedere, singurul vinovat de situația în care s-a ajuns este Parlamentul.

Posibile procese cu nemiluita

Ceea ce nu știu reprezentanții opoziției, chiar dacă fac parte din Comisia Juridică a Camerei, este că înainte de vacanța parlamentară s-au purtat discuții despre emiterea unei astfel de hotărâri, dar că ar fi trebuit ca ea să fie aprobată abia după ce ar fi fost discutată cu punct și virgulă de către parlamentarii juriști. Discuțiile se vor relua însă după vacanța parlamentară. Deputatul Daniel Florea, fost judecător, spune că hotărârea CSM poate fi atacată individual de către judecători la Curtea de Apel, ceea ce înseamnă că, în perioada următoare, judecătorii Curților de Apel vor avea mai mult de lucru judecând astfel de cauze și poate că dosarele aflate în lucru se vor lungi și mai mult.