Producţia autohtonă de legume cultivate în sere a scăzut în primele şapte luni ale anului cu 42%, comparativ cu perioada similară a anului precedent, cînd producţia obţinută a fost de 58.243 tone, potrivit datelor Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR). În ceea ce priveşte producţia pentru categoria de vişine şi cireşe, aceasta a fost, în primele şapte luni din acest an, de 27.104 tone, în scădere cu 1.483 tone faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (28.587 tone), în timp ce pe segmentul de caise şi zarzăre, producţia totală a fost de 5.205 tone, cu 3.494 tone mai puţin decît anul trecut. Cantitatea de prune obţinută în primele şapte luni ale anului a fost de 35.062 tone, în creştere cu 80% faţă de producţia de 19.515 tone obţinută în perioada similară a anului trecut, în vreme ce cantitatea de piersici a scăzut cu 986 de tone faţă de anul anterior, pînă la 4.057 tone, iar cea de căpşune a crescut cu 1.144 tone, la 21.684 tone. În România, consumul anual de fructe şi legume este de aproximativ 120 Kg/cap de locuitor, faţă de media UE care este între 180-200 kg/cap de locuitor. Producţia horticolă autohtonă, structurată pe două segmente, şi anume legume şi fructe, ajunge la aproximativ 4.900.000 tone anual, din care 35% legume şi pepeni, 35% cartofi, 15% struguri, 15-20% fructe, produse în proporţie de 98% în sectorul privat. Raportată la PIB, valoarea producţiei de fructe şi legume a fost în 2006 de 3,09%, din care 1,13% pentru fructe şi 1,96% pentru legume. Pentru sectorul de fructe, suprafeţele ocupate cu pomi fructiferi ocupă 1,7% din suprafaţa agricolă şi 2,2% din suprafaţa cultivată a ţarii. În ceea ce priveşte sectorul de legume, exploataţiile cu legume de cîmp ocupă 39.846 hectare cultivate la nivel naţional. Potrivit MAPDR, producţia de legume şi fructe a fost în 2008 de 3.054.000 tone, obţinute de pe o suprafaţă recoltată de 232.000 hectare, iar pentru segmentul de fructe, din livezi, cantitatea recoltată de pe o suprafaţă de 161.000 de hectare a fost de 710.000 de tone. Totodată, patrimoniul horticol românesc, raportat la UE şi ţările din centrul Europei din punct de vedere al suprafeţei totale cultivate, este clasat pe locul 6 după Franţa, Spania, Polonia, Italia, Germania. Fertilitatea naturală a solurilor, diversitatea climei, precum şi priceperea cultivatorilor au fost factorii principali care au contribuit la ridicarea potenţialului producţiei horticole din România. Horticultura constituie o activitate tradiţională, de mare importanţă economică, dezvoltată de-a lungul vremii, ca rezultat al condiţiilor naturale favorabile pe care le găseşte, mai ales în zonele de sud, sud-est, vest, Moldova, Dobrogea şi centrul Transilvaniei. Potrivit MAPDR, pentru ramura de legume şi fructe, în 2009, vor fi acordate subvenţii pentru legume de cîmp în valoare de 1.328 lei/hectar (8% din cheltuielile estimate), pentru sere 15.000 lei/ha (14% din cheltuielile estimate), pentru solarii 9.300 lei/ha (10% din cheltuielile estimate), precum şi 3.200 lei/ha pentru fructe (27% din cheltuielile estimate).