Situaţia pe frontul climatic este mai sumbră decît se estimase, emisiile de CO2 în atmosferă accelerîndu-se puternic, au declarat, sîmbătă, experţii, care se tem că acele cîteva remedii, între care producţia de biocombustibil, ar putea înrăutăţi lucrurile. Astfel, dezvoltarea de biocarburanţi, văzută drept una dintre soluţiile de combatere a încălzirii climatice, ar putea de fapt să o agraveze. O mare parte din producţia de astfel de carburanţi verzi se face în detrimentul pădurilor tropicale, care absorb importante cantităţi de CO2 şi care sînt tăiate pentru a se cultiva palmierul de ulei şi trestia de zahăr.

Din 2000, emisiile de dioxid de carbon (CO2) provenind de la arderea hidrocarburilor şi cărbunelui au crescut cu 3,5% pe an, triplîndu-se faţă de anii \'90, a declarat Chris Field, biolog la Carnegie Institution. ”Măsurătorile arată că emisiile de gaze cu efect de seră se accelerează mai rapid decît se anticipase”, a explicat acest membru al Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climatului din cadrul ONU (GIEC), la conferinţa anuală a American Association for the Advancement of Science (AAAS), care s-a reunit la sfîrşitul săptămînii trecute, la Chicago, în Illinois. ”În ultimul deceniu, ţările în curs de dezvoltare, precum China sau India, şi-au crescut capacităţile de producţie de electricitate, arzînd mai mult cărbune”, a precizat el. ”Din acest motiv, economiile lumii în dezvoltare continuă să emită mai mult CO2 în atmosferă şi ne aflăm, în prezent, într-o nouă situaţie în privinţa evoluţiei schimbărilor climatice”, a continuat omul de ştiinţă. ”Acest lucru va avea un impact foarte probabil mai grav decît anticipa cel de-al patrulea raport al GIEC”, a avertizat el, subliniind urgenţa acţiunii.

Efectele actuale ale schimbărilor climatice prezintă şi pericolul convertirii zonelor de absorbţie a CO2 în sursă. Acest expert a evocat în special distrugerea pădurilor tropicale care reţin vaste cantităţi de CO2 şi a căror umiditate protejează împotriva incendiilor. Dar încălzirea climatică şi modificarea distribuirii precipitaţiilor pe glob ameninţă să aducă secete în aceste păduri, expunîndu-le la incendii. Cercetătorii apreciază că pierderea masivă de păduri în cursul acestui secol ar putea să ducă la creşterea concentrării de CO2 în atmosferă pînă la 100 de părţi la un milion (ppm), dincolo de 386 ppm din prezent, nivelul cel mai ridicat de 650.000 de ani. Omul riscă să agraveze acest fenomen, distrugînd, într-un ritm accelerat, pădurile tropicale, pentru culturile destinate biocarburanţilor, a avertizat Holly Gibbs, de la Universitatea Stanford, California. ”Volumul de CO2 eliberat în atmosferă de despădurire este superior celui neemis graţie utilizării biocarburanţilor”, a subliniat ea în cadrul acestei conferinţe. Sînt necesari între 40 şi 120 de ani pentru ca aceste culturi de palmier de ulei şi trestie de zahăr să compenseze, în termenii reducerii de CO2, pierderea pădurilor tropicale pe care le înlocuiesc, a precizat Holly Gibbs. Pentru porbumb şi soia, care au randament mai scăzut, vor fi necesari între 300 şi 1.500 de ani, a adăugat ea, menţionînd că ansamblul pădurilor tropicale şi savanei reţin peste 340 de miliarde de tone de CO2, echivalentul a 40 de ani de emisii provenind de la arderea hidrocarburilor şi cărbunelui.

Schimbările în desfăşurare diminuează capacitatea oceanelor de a stoca CO2, potrivit mai multor studii publicate vineri. Nivelul oceanelor a crescut de două ori mai rapid în ultimii 16 ani decît în secolul XX, sub efectul topirii banchizei şi a gheţarilor, a declarat Anny Cazenave, de la Centrul naţional francez de Studii Spaţiale.