Gazele din producţia internă sînt folosite ca instrument de subvenţionare în special a combinatelor chimice şi sînt menţinute la preţuri mai mici comparativ cu cele importate, deşi preţurile ar fi trebuit aliniate încă din 2008, se arată într-un raport elaborat de Consiliul Concurenţei (CC) şi SAR. „Gazul din producţie internă este în continuare ţinut mai ieftin şi e folosit ca instrument de subvenţionare a industriei consumatoare (în special combinatele chimice). Aproape toate combinatele chimice au posibilitatea de a achiziţiona pînă la sfîrşitul lui 2009 “gaz din producţia internă”, ceea ce constituie de fapt un ajutor de stat”, potrivit raportului realizat de CC şi Societatea Academică din România (SAR). Autorităţile au permis ca, în acest an, o serie de industrii mari consumatoare de gaze, precum cea chimică sau cea siderurgică, să fie alimentate doar cu gaze din producţia internă, pentru a avea costuri mai mici cu materia primă. Potrivit raportului, facilitatea reprezintă o formă de subvenţionare a acestor companii. “În mod curios, lideri de opinie sau chiar decidenţi cu experienţă în sistem prezintă public acest lucru ca un exemplu de bună practică, care ar trebui perpetuată cît mai mult posibil”, potrivit raportului. Sursa citată arată că preţurile la gaze ar fi trebuit aliniate la nivelul celor de import pînă la sfîrşitul anului 2008, paritatea acestora fiind o condiţie a Fondului Monetar Internaţional, preluată şi de UE în condiţiile de aderare ale României la blocul comunitar. “Scopul era ca preţurile aliniate la competiţia externă să ofere stimulente pentru explorarea de noi rezerve, care ar fi devenit rentabile dacă preţurile ar fi fost libere”, potrivit sursei citate. Totodată, intrarea pe piaţa gazelor a unor noi companii este împiedicată de faptul că autorizările pentru proiecte sunt suprareglementate. “Deşi orice proiect este realizat de un proiectant, care se presupune că trebuie să aibă competenţe tehnice, proiectul trebuie avizat şi de un “verificator atesta” (orice titular de licenţă specifică exploatării obiectivului). Prin aceasta se limitează intrarea pe piaţă a noilor concurenţi, deoarece un titular de licenţă specifică exploatării obiectivului respectiv nu este interesat să avizeze un proiect pentru un obiectiv pe care îl va exploata un viitor concurent al său”, arată documentul. De asemenea, astfel este redusă şi responsabilitatea proiectantului, iar costul proiectului creşte, ducînd la costuri mai mari şi pentru consumatorul final, se mai arată în raport.