România este singura ţară din Europa Centrală şi de Est unde producţia în petrochimie a scăzut faţă de 1990, situaţie cauzată de faptul că majoritatea combinatelor autohtone sînt parţial sau total oprite. Aceasta este concluzia unei analize a combinatului chimic Oltchim Rîmnicu Vîlcea, care a comparat nivelurile producţiei petrochimice din România, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria şi Serbia. Astfel, în anul 1990, România putea produce anual peste 1.000.000 t de produse petrochimice, în timp ce, la finele anului 2007, capacitatea de producţie s-a situat abia la 430.000 t. În celelalte state din regiune, capacitatea de producţie a crescut, în perioada analizată, cu procentaje cuprinse între 42%, în Bulgaria, şi peste 400% în Polonia. În Ungaria, capacitatea de producţie în 1990 era de 354.000 t anual şi a evoluat în sens opus scăderii din România, ajungînd, la finele lui 2007, la 1.150.000 t anual, cantitate care situează această ţară pe locul al doilea în regiune. În prezent, cel mai ridicat nivel al capacităţii de producţie în industria petrochimică este înregistrat în Polonia, care poate livra 1.280.000 t/an. În România există zece combinate chimice şi petrochimice, respectiv Arpechim Piteşti, Petrobrazi şi Doljchim Craiova (controlate de OMV-Petrom), Oltchim, Petrotel-Lukoil Ploieşti, Petromidia Năvodari (Rompetrol), Copşa Mică, Solventul Timişoara, Chimcomplex Borzeşti şi Carom Oneşti. Potrivit studiului Oltchim, combinatele chimice Petrobrazi, Doljchim, Petrotel, Copşa Mică, Solventul, Chimcomplex şi Carom au toate instalaţiile de producţie chimică şi petrochimică oprite. În ceea ce priveşte activităţile similare de pe platforma Petromidia, analiza arată că, din cinci instalaţii, funcţionează numai două. Este firesc să ne întrebăm, în aceste condiţii, cum să avem producţie petrochimică de vîrf.