MAI PUŢINĂ APĂ Încălzirea globală, prin creşterea temperaturii apelor şi reducerea debitelor râurilor, a provocat scăderea productivităţii mai multor centrale nucleare şi termocentrale din SUA şi Europa, în ultimii ani, potrivit unor experţi. Centrala nucleară Browns Ferry din Alabama a fost nevoită să îşi închidă reactoarele, de mai multe ori, vara trecută, întrucât apa râului Tennessee a fost prea caldă pentru instalaţia de răcire. Probabilitatea întreruperii producţiei parţiale sau totale de curent se va tripla în următorii 50 de ani. ”Studiul arată că dependenţa noastră de instalaţiile de răcire este o procedură care va trebui revizuită”, a declarat Dennis Lettenmaier, profesor în cadrul Universităţii Washington şi co-autor al studiului. Energia provenind de la termocentrale, sursă a peste 90% din producţia de energie în SUA şi a 75% în Europa, va scădea între 4 şi 15% în SUA şi între 6 şi 19% în Europa, în perioada 2031-2060, din cauza lipsei de apă pentru instalaţiile de răcire. Aceste centrale folosesc combustibil fosil pentru încălzirea apei şi transformarea ei în abur, care pune în mişcare o turbină. Întrucât cea mai mare parte a apei se reciclează, este nevoie de cantităţi impresionante de apă la o anumită temperatură, pentru a împiedica supraîncălzirea turbinelor. Pe de altă parte, încălzirea apelor râurilor afectează şi ecosistemul, potrivit co-autorului studiului, Michelle van Vliet, student la doctorat al Universităţii Wageningen din Olanda. Autorii studiului menţionează strategii pe termen lung care implică plasarea hidrocentralelor în apropierea apelor sărate sau trecerea la turbine alimentate de gaze.

CRIZĂ DE IMAGINE În schimb, ameninţarea nucleară a rămas puternică în 2011, în pofida încetării cheltuielilor globale pentru armament, o premieră după 1998, subliniază raportul anual al Sipri, publicat luni. Institutul internaţional de cercetare pentru pace din Stockholm arată de asemenea că Primăvara Arabă a generat noi tipuri de conflict. Cheltuielile anuale pentru armament se ridică la circa 1.398 miliarde de euro, acestea cunoscând, în 2011, cea mai slabă creştere anuală, de 0,3%, care se explică în mare parte prin criza economică. Acestea reprezintă 2,5% din PIB-ul mondial sau 199,4 euro de persoană. La începutul lui 2012, opt state (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franţa, China, India, Pakistan şi Israel) deţineau aproximativ 19.000 de focoase nucleare. Acestea aveau peste 20.500 în 2011.

Controversele privind sectorul nuclear iranian şi sirian au dat naştere unor noi îndoieli privind eficacitatea abordărilor juridice internaţionale, în special rolul Consiliului de Securitate al ONU în gestionarea cazurilor presupuse sau efective de încălcare a unor importante obligaţii şi norme ale tratatului de control al armelor. Regimul de la Phenian ar dispune de circa 30 de kilograme de plutoniu de calitate militară, ceea ce i-ar permite să construiască până la opt arme nucleare, în funcţie de intenţiile sale şi de competenţele tehnice. Conform unui raport al Consiliului de Securitate ONU din 2011, difuzat de presă, statul a dezvoltat un program de îmbogăţire a uraniului timp de mai mulţi ani, poate chiar decenii, însă nu se ştie dacă regimul de la Phenian a produs uraniu îmbogăţit la un nivel ce ar permite fabricarea armelor nucleare. Raportul subliniază că războaiele civile din statele în curs de dezvoltare au devenit forma dominantă de conflict.