„Profesorii de istorie practică o meserie de apostolat naţional şi cultural”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Interviu cu preşedintele Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, conf. univ. dr. Stoica Lascu

„Profesorii de istorie practică o meserie de apostolat naţional şi cultural”

Cultură 24 Iulie 2009 / 00:00 765 accesări

Cursurile Şcolii de Vară a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România (S.S.I.R), care au debutat pe 16 iulie, la Constanţa, se încheie astăzi, în cadrul unei festivităţi care are loc începînd cu ora 9.00, la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu“. În contextul acestei manifestări, preşedintele Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, conf. univ. dr. Stoica Lascu, vorbeşte în cadrul unui interviu acordat cotidianului „Telegraf” despre rolul istoriei astăzi şi dezideratele slujitorilor muzei Clio.

Reporter: Mai sînt necesare astăzi, în epoca Internetului, activităţi de genul Cursurilor de vară organizate de Societatea de Ştiinţe Istorice din România?

Stoica Lascu: Este o întrebare ce necesită un răspuns scurt: da, fireşte că sînt. Menirea unor asemenea reuniuni profesionale cu caracter ştiinţific, inclusiv din perspectiva diversificării modalităţilor metodice, este aceea de a repudia amatorismul, lipsa de metodă, partizanatul şi ingerinţa politicului în cercetarea şi scrierea istoriei. Din cuprinsul dezbaterilor a reieşit de altfel, spre onoarea slujitorilor Muzei Clio, că la catedră disciplina Istorie nu este supusă acestei degradante deculturalizări, că profesorii de istorie - cu excepţiile de rigoare, fireşte - sînt încă acei pasionaţi, care, nu din cauza motivaţiei salariale, practică o meserie de apostolat naţional şi cultural, că încă se mai predă în consonanţă cu adevărul şi, de cele mai multe ori, în acord cu noile dimensiuni ale tehnologiei didactice. Mulţi dintre ei – cîţiva prezenţi consecvent, de altfel, şi la cursuri – sînt şi sîrguincioşi autori de manuale ori cercetători, mai ales ai istoriei locale, segment în care, de altfel, se „forjează” acel care ar vrea să devină – şi să fie recunoscut ca atare – un adevărat meseriaş în acest domeniu, care, repet, este decredibilizat, în ultima vreme, prin ingerinţele a tot felul de intruşi.

Rep.: Aşadar, avem nevoie, în continuare de istorie, dar şi de profesori pregătiţi pe măsura importanţei acesteia.

S. L.: Fireşte, se înţeleg de la sine lucrurile acestea. Sau ar trebui să se înţeleagă. Istoria îi va lămuri, eventual, pe urmaşii noştri – într-un timp al unui pragmatism tot mai generalizat şi supus nevoilor materiale, ba chiar de supravieţuire fizică - pentru o bună parte a populaţiei Planetei -, dar şi identitară pentru statele şi naţiunile mijlocii, ca să nu mai vorbim de cele considerate „mici”, de mai marii actuali ai Lumii - ce nu mai prezintă însemnătate. În acest atroce început de mileniu dezumanizant, la care se adaugă destructuralizarea pe fond a tiparelor clasice de organizare a societăţii, a celor instituţionale şi interstate, de înţelegere a relaţiilor interumane, apelul la cunoaşterea şi, mai ales, învăţămintele Istoriei, este fundamental.

Rep.: Cum s-a implicat filiala judeţeană a S.S.I.R - ale cărei merite sînt apreciate în „Istoricul Societăţii de Ştiinţe Istorice din România”, lucrare scrisă de profesorul Nichita Adăniloaie -, în organizarea Cursurilor de Vară de la Constanţa?

S.L.: Cert este că fără lobby-ul făcut de şeful Inspectoratului Şcolar Constanţa, profesorul Petrică Miu, membru al filialei noastre, respectiv fără promptul şi efectivul ajutor financiar al Consiliului Judeţean Constanţa, manifestarea nu ar fi avut loc. Dincolo de bunăvoinţă, componenta materială a manifestărilor de acest gen – alături de cea relaţional-umană – este determinantă.



12