În jurul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak - Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian - s-au ţesut multe mituri. Anii 2005 (anul răpirii - n.r.), 2006 şi 2007 au stat sub semnul declaraţiilor contradictorii şi informaţiilor lipsă sau neconfirmate pe axa România-Irak. Era de aşteptat ca, nişte ani mai târziu, să iasă la iveală adevărul sau ceva cât de cât apropiat de acesta. Acum, în 2014, la Antena 3, Alessandra Stoicescu a prezentat în cadrul emisiunii sale, "Q&A", declaraţiile din 2007 ale lui Mohammad Munaf, afaceristul ce a făcut pe ghidul pentru cei trei jurnalişti români răpiţi în 2005, în Irak. Atunci, Munaf a pomenit numele lui Mohammad Yassin, omul de legătură între preşedintele Băsescu şi Omar Hayssam, care ar fi fost la curent cu ceea ce urma să se întâmple în Irak. „Mohammad Yassin ştia în mod sigur că ne vom desfăşura în Irak împreună cu jurnaliştii şi a participat la discuţiile care au avut loc la biroul acestuia, cu Marie Jeanne Ion şi Hayssam Omar, şi că el este prieten apropiat al lui Traian Băsescu. (...) Îmi amintesc că atunci, în luna noiembrie 2004, când Hayssam a avut probleme, s-a prezentat Mohammad Yassin la biroul lui Hayssam Omar şi s-a oferit să-l ajute la rezolvarea acestor probleme, cerându-i lui Hayssam să ofere asistenţă financiară campaniei declarate a lui Traian Băsescu”, potrivit lui Mohammad Munaf. Tot atunci, Munaf mai spunea că îşi aminteşte că „anterior deplasării mele în Irak am adus eu de la Hayssam suma de 20.000 dolari şi i-am înmânat lui Mohammad Yassin la biroul acestuia ca să o dea ministrului de Interne, în prezenţa lui Hayssam. În acel moment a spus Yassin că problema a fost rezolvată, dar trebuie să aştepte ceva timp”.

În martie 2005, Munaf le-a fost ghid în Irak celor trei jurnalişti. Au fost răpiţi împreună şi a stat ca ostatic timp de 55 de zile, alături de aceştia. După eliberare, a fost arestat de armata americană, fiind acuzat de complicitate la răpire. Un tribunal irakian l-a condamnat pe Munaf la moarte în 2006, dar Curtea irakiană de Casaţie a anulat sentinţa. Un prim fragment dintr-un interviu exclusiv cu Muhammad Munaf a fost difuzat la „Sinteza Zilei“ de duminică, continuarea fiind difuzată aseară, în aceeaşi emisiune. În acel interviu, Munaf a negat că ar avea vreo legătură cu răpirea jurnaliştilor români.

CINE DEȚINE ADEVĂRUL? Potrivit acestuia, „Profesorul”, cel atât de des menţionat în perioada aceea, sau “persoana cea mai mare care conducea România” ar fi, în fapt, Traian Băsescu. Deşi s-a ferit să pronunţe acest nume, în perioada în care cei trei jurnaliști români au fost răpiți în Irak, în martie 2005, România era condusă de către Traian Băsescu. Reamintim că în 2006, la scurt timp după ce a părăsit România, unde fusese deja inculpat, Omar Hayssam a sugerat, în cadrul unor convorbiri cu procurorul Ciprian Nastasiu, că plecarea sa a fost aranjată la vârf, totul fiind legat de un personaj misterios, numit “Profesorul”. Munaf a mai afirmat că ”s-au furat 8-9 milioane de euro (n.r. - dintr-un total de 12 milioane de euro) din banii de răscumpărare” ceruţi de răpitori.

Potrivit acestuia, după eliberarea sa şi a jurnaliştilor, la Ambasada României din Bagdad, un general care vorbea “aproape perfect arabă” discuta cu răpitorii, pentru ca atât jurnaliştii, cât şi Munaf să-şi recupereze lucrurile rămase în posesia celor care-i ţinuseră ostatici.

Munaf a mai precizat că adevărul legat de răpirea celor trei jurnalişti, dar şi a sa, la Bagdad, va ieşi la lumină mai devreme de 50 de ani (estimarea lui Băsescu - n.r.).

„Am căzut într-un joc mare, între oameni mari, habar n-aveam ce se întâmpla”, este concluzia sa.