NEVOILE DIN 2014 Programul Alimentar Mondial (PAM) şi-a redus drastic misiunile în ultimele luni, în lipsa mijloacelor financiare, dar efectele catastrofale încep să se resimtă, fiind, de exemplu, ameninţaţi de foamete circa 3,7 milioane de oameni din Sudanul de Sud. PAM estimează la un miliard de dolari, circa 740 de milioane de euro, nevoile sale neacoperite pentru anul 2014, după cum a declarat ieri directoarea Agenţiei ONU, Ertharin Cousin, în Australia, una din etapele unui turneu în ţările donatoare.

PAM nu are suficiente alimente pentru persoanele strămutate din Republica Centrafricană, Zimbabwe, Republica Democrată Congo, Madagascar, Mali, Niger, Kenya sau Haiti. Agenţia trebuie să suporte costul intervenţiilor sale în Siria, de circa 40 milioane de dolari pe săptămână, unde 4,25 milioane de persoane au nevoie de ajutoare alimentare. În Republica Centrafricană, 50 de camioane ale agenţiei sunt blocate la graniţă, aşteptând o escortă armată. PAM intenţionează să-şi extindă baza de donatori tradiţionali, precum Marea Britanie, Franţa sau SUA, prin sensibilizarea unor ţări precum China sau Arabia Saudită. „Am primit o donaţie de la China la sfârşitul anului trecut, precum şi de la Arabia Saudită, pentru misiunile noastre în Siria, însă sperăm că ele vor deveni, precum Australia, donatori regulaţi şi de încredere”, a subliniat Ertharin Cousin.

CALITATEA CONTEAZĂ Criza alimentară cu care se confruntă lumea nu priveşte numai lipsa hranei, ci şi împuţinarea alimentelor sănătoase din mesele de zi cu zi. Guvernele ar putea încetini sau chiar inversa fenomenul de extindere a epidemiei de obezitate care se manifestă în lume dacă ar introduce reglementări suplimentare pe piaţa mondială pentru produsele de tip fast-food, precum hamburgerii, chipsurile sau băuturile carbogazoase. Un studiu, publicat în Buletinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), sugerează că, prin luarea unor măsuri mai drastice, guvernele ar putea preveni ca oamenii să ajungă supraponderali sau obezi, condiţii cu consecinţe grave pe termen lung, precum diabetul, bolile cardiovasculare sau cancerul. Măsurile sugerate includ stimulente economice pentru fermieri, astfel încât aceştia să vândă alimente sănătoase şi proaspete, măsuri de descurajare a vânzărilor de alimente şi băuturi ultraprocesate, reducerea subvenţiilor pentru producătorii care folosesc cantităţi mari de îngrăşăminte, pesticide, substanţe chimice şi antibiotice, precum şi reglementări mai stricte în domeniul publicităţii pentru produse de tip fast-food, mai ales cele destinate copiilor. Ţările în care regimul alimentar trece de la unul bogat în cereale la unul bogat în grăsimi, zahăr şi alimente procesate trebuie să ia măsuri pentru a alinia aprovizionarea cu alimente la nevoile sanitare ale populaţiei.

Studiul a analizat efectul obezităţii asupra dereglementării în economie de-a lungul timpului, inclusiv în agricultură şi sectorul alimentar, precum şi creşterea rezultată a aşa-numitelor tranzacţii fast-food, adică de câte ori au cumpărat oamenii produse fast-food. S-a comparat numărul de tranzacţii cu indicele masei corporale (BMI) în 25 de ţări cu venituri ridicate, în perioada 1999-2008. Cercetătorii au descoperit că, în timp ce numărul mediu de tranzacţii fast-food a crescut de la 26,61 la 32,76 pe persoană, indicele BMI mediu a crescut de la 25,8 la 26,4. Un indice de peste 25 indică supraponderalitatea, iar o valoare de peste 30, obezitatea.