Deşi dezbaterile de idei pentru alegerile prezidenţiale sînt încă firave, deoarece prima pagină a ziarelor rămîne ocupată cu dezvăluiri şi scandaluri, avem totuşi la dispoziţie schiţa primului program prezidenţial lansat oficial, anume cel al preşedintelui PNL. Presa s-a ostenit destul de puţin să-l analizeze pînă acum, din motive de dezinteres politic, după cîte bănuiesc, pentru că liderul liberal este cam şters şi nu mai stîrneşte curiozitatea electorală de care s-a bucurat în urma congresului ce l-a ales preşedinte. Un talk-show recent mi-a atras atenţia asupra subiectului cu pricina, doritor fiind să mai fac o pauză pe tema Băsescu, de care sînt sătul pînă în vîrful pixului.

Dacă te apuci să citeşti pe Internet programul lui Antonescu, descoperi că este cam subţirel, atît la propriu, cît şi la figurat. De aceea mi-am şi permis la începutul editorialului să-l numesc “schiţă”, deşi el nu se intitulează aşa! Numărul de pagini, ca şi numărul ideilor politice, rămîn sufficient de scăzute… Este limpede că progamul a fost elaborat de întreaga conducere a PNL-ului, dar dacă îl atribuim, fie şi simbolic, candidatului liberal în persoană, atunci ne alegem cu impresia că politicianul Crin Antonescu vorbeşte mai bine decît scrie. Prima stupoare care te cuprinde este aceea că viitorul posibil preşedinte, împreună cu partidul său, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase, după patru ani de guvernare liberală, ale cărei consecinţe le cunoaştem acum. Crin Antonescu nu-şi asumă niciuna dintre erorile lui Călin Popescu Tăriceanu şi pune excesul grav de deficit bugetar de la sfîrşitul anului trecut pe seama crizei abia începute, cu toate că o asemenea logică a fost deja analizată de economişti, bancheri sau oameni de afaceri, dovedindu-se complet falsă. De pildă, preşedintele PNL îşi doreşte în mod retoric reducerea cheltuielilor bugetare, ca şi a celor publice, deşi acestea au crescut ameţitor în timpul Guvernului liberal. Această dorinţă a prezidenţiabilului Crin Antonescu, împreună cu eterna poveste a “statului minimal”, ce se retrage, lăsînd economia să se dezvolte în toată splendoarea sălbăticiei sale capitaliste, sînt de două ori caduce! Cum naiba să mai vrei aşa ceva, adică reducerea cheltuielilor, cînd actualul Guvern tocmai asta face, ca să mai dreagă busuiocul ofilit de liberali? În plus, cum Doamne, iartă-mă, să mai vorbeşti de “statul minimal”, în condiţiile în care am fost nevoiţi să ne împrumutăm “pînă la gît”, iar ţara, acum, pare guvernată mai degrabă de condiţiile impuse de FMI?

Desigur, sînt multe amănunte discutabile sau criticabile, iar eu am semnalat doar cîteva, cu titlu de exemplu… Dar, dacă vorbim de “politică de dreapta”, eu am un reproş fundamental de adresat liberalilor şi lui Crin Antonescu. S-au aflat de două ori la guvernare, pe vremea CDR şi pe vremea Alianţei DA, adică, în total, opt ani din două decenii de capitalism românesc, însă nu au reuşit să rezolve spinoasa problemă a restituirii tuturor proprietăţilor confiscate de comunişti, deci nu au putut deveni autorii unei istorice reparaţii morale! Să-l mai cred pe Crin Antonescu pe cuvînt de onoare, doar pentru că vorbeşte mai bine decît scrie? Atît…