Este limpede ca lumina zilei că americanii sunt mai tari decât noi! În România, cu chiu cu vai, abia s-a pus pe picioare al doilea sezon, cum se spune despre serialele de televiziune prelungite pe mai mulţi ani, pentru casarea autoturismelor vechi şi înlocuirea lor cu maşini noi... În SUA, un program ce pare asemănător şi are o dezvoltare mai amplă a ajuns deja la nivel militar. Acolo s-a depăşit faza în care se dau la fiare vechi automobile Chrysler, Ford, Chevrolet sau General Motors. La ei, acum, se împrospătează „parcul militar”, ceea ce presupune avioane de vânătoare, bombardiere, tancuri şi alte utilaje de luptă expirate sau ajunse în stadiul de ruină. Uitaţi-vă, de pildă, la unele ţări din lumea a treia, mai ales cele din Africa sau Orientul Îndepărtat, care au acorduri bilaterale cu SUA, cum îşi aprovizionează arsenalul cu vechituri americane de lux. Dar acest veritabil program militar „rabla” nu se face pe banii guvernului federal, ci pe cheltuiala aliaţilor, care nu sunt buni doar să-şi trimită soldaţii să moară în Irak sau Afghanistan, ci le folosesc yankeilor şi ca, să zicem aşa, cimitire pentru tehnică de luptă învechită, contra cost... Ingenios!

Problema este că, dacă ei sunt deştepţi sau şmecheri, nu toţi aliaţii lor sunt la fel de proşti ca românii. CSAT-ul nostru a hotărât achiziţionarea 24 de rable F16, pentru 1,3 miliarde de euro, în condiţiile în care Taiwanul, de exemplu, a cumpărat 66 de avioane de acest tip, la acelaşi preţ. Ce să mai spun despre Polonia, care a încheiat anul trecut un contract mult mai avantajos! Din fericire, însă nu s-a votat nimic în parlamentul nostru, dar va trebui interpelat guvernul Boc, sau chiar preşedintele însuşi, pentru a explica de ce nu s-a organizat o licitaţie publică, atâta vreme cât exista cel puţin încă o ofertă de la firma suedeză Saab, mult mai avantajoasă!?! Nu cumva este vânat vreun comision apocaliptic, în cazul încheierii tranzacţiei? La un nivel atât de înalt, banii de comision s-ar putea duce numai în conturi secrete, foarte greu de verificat...

Dar mai există o explicaţie alternativă pentru o asemenea tranzacţie păguboasă, ce a fost evocată de Mugur Ciuvică. N-ar fi exclus ca acesta să fie preţul plătit de România în schimbul unei mult râvnite invitaţii din partea preşedintelui Barack Obama, pentru o vizită oficială la Casa Albă la cel mai înalt nivel, ceea ce, din punct de vedere diplomatic, ar legitima definitiv cel de al doilea mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu. Adică nimic nu este prea scump, pe banii noştri, dacă vrei să îţi atingi un astfel de scop!

În limba română există două proverbe ce caracterizează foarte bine morala acestei „fabule”. Primul sună aşa: „Sunt prea sărac ca să-mi permit să cumpăr ieftin, căci pe bani puţini nimic nu durează mult!” Al doilea este şi mai pilduitor: „Prostia costă la fel de scump ca şmecheria!” Verificaţi singuri care dintre proverbe se potriveşte mai bine...