În ultimul timp, medicina a înregistrat progrese remarcabile. De exemplu, în neurologie, datorită tehnologiei, dar şi specialiştilor, s-a putut observa o creştere a ratei de supravieţuire şi scăderea gradului de dizabilitate după leziuni ale măduvei spinării. Majoritatea acestor pacienţi, cel mai frecvent victime ale accidentelor rutiere, rămân cu grade variabile de handicap motor şi nu numai, susţine preşedintele Societăţii de Neurologie din România şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, prof. dr. Dafin Mureşanu. Aproximativ jumătate din leziunile măduvei spinării duc la paralizie, care poate fi completă sau parţială, însă, în prezent, peste 20% dintre cazuri sunt recuperabile, faţă de cel mult 10% în urmă cu 50 de ani. „Leziunile măduvei spinării au fost, mulţi ani, un tip de patologie cu rată crescută de deces sau de deficite neurologice permanente, devastatoare pentru pacient. Cercetările actuale se concentrează pe găsirea unor soluţii medicale care să stimuleze reducerea, chiar dispariţia handicapului restant, cu redarea funcţionalităţilor organismului”, a mai spus profesorul. Potrivit lui, progresul celor peste 20% de cazuri recuperabile dintre cele de paralizie se datorează posibilităţii diagnosticării şi tratamentului rapid ale complicaţiilor ce pot apărea după o leziune medulară. Pe de altă parte, arată medicul, cei mai mulţi pacienţi care supravieţuiesc unui traumatism vertebro-medular decedează ulterior din cauza complicaţiilor care apar - în special bronhopneumonii, embolii pulmonare, septicemii şi insuficienţă renală. Totodată, se remarcă o rată crescută a suicidului printre pacienţii cu leziuni medulare, în special la cei mai tineri de 25 ani. “Recunoaşterea şi tratamentul adecvat ale complicaţiilor cresc foarte mult rata de supravieţuire, la doi ani de la un traumatism vertebro-medular, în peste jumătate din cazuri. De asemenea, s-au îmbunătăţit mult metodele de recuperare medicală, fiind, în prezent, clinici specializate în reabilitarea după un traumatism vertebro-medular. Perfecţionarea unor tratamente specifice în faza acută a unei leziuni medulare va stimula foarte mult recuperarea acestor pacienţi”, a spus profesorul dr. Dafin. Potrivit statisticilor, cele mai multe traumatisme ale măduvei spinării apar la persoanele tinere şi sănătoase. “Bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 35 de ani sunt cel mai frecvent afectaţi, iar asta este relativ uşor de explicat, ştiindu-se faptul că peste 50% dintre traumatismele vertebro-medulare sunt cauzate de accidente rutiere, aproximativ 8% de accidente sportive şi aproximativ 5% de violenţa fizică. În ceea ce priveşte rata mortalităţii, aceasta este mai mare la copiii mici cu astfel de leziuni. Vârstnicii afectaţi de osteoporoză au un risc mai mare de apariţie a leziunilor vertebro-medulare”, a spus preşedintele Societăţii Române de Neurologie. Specialiştii susţin că, în contextul unei leziuni cerebrale, există o capacitate mai mare de regenerare, aceasta manifestându-se atât în leziunile acute, de tipul accidentului vascular cerebral şi al traumatismului cerebral, cât şi în leziunile lent progresive, neurodegenerative, de tipul tulburărilor neurocognitive. “Ce ştim clar este că sistemul nervos este într-o transformare permanentă, determinată atât de nevoia de învăţare şi adaptare, cât şi de vindecarea unor leziuni. Ba chiar mai mult, am înţeles că aceste procese nu duc întotdeauna la rezultate pozitive, ci pot avea uneori şi ecou negativ - plasticitate patologică. Capacitatea de regenerare există peste tot în sistemul nervos, dar la intensităţi diferite. Creierul, de exemplu, se regenerează mult mai activ decât măduva spinării. Cu cât vom înţelege mai corect mecanismele complexe endogene ce stau la baza acestor procese, cu atât vom putea genera un efect terapeutic mai bun”, a explicat prof. dr. Dafin Mureşanu.