Un academician cu cetăţenie română şi americană, Adrian Toader-Williams, a trimis la NASA un proiect de cercetare a stabilităţii şi protecţiei alimentelor faţă de efectele radiaţiilor cosmice în zborurile spaţiale, pentru a ajuta astronauţii să foloseasă hrană mai rezistentă la impactul radiaţiilor. Adrian Toader-Williams lucrează de peste 16 ani la acest proiect pe care l-a depus ieri, prin intermediul propriului cont de cercetare deschis pe site-ul NASA.

„Proiectul se referă la studierea stabilităţii şi protecţiei produselor alimentare faţă de efectele radiaţiilor cosmice în misiunile şi zborurile spaţiale care implică prezenţa omului. Aceste alimente suferă transformări cu potenţial toxic, iar acest lucru trebuie elucidat. Cercetările i-ar ajuta pe cosmonauţi prin folosirea anumitor alimente şi modul lor de conservare în containere speciale, mai rezistente la impactul radiaţiilor cosmice”, a declarat cercetătorul de origine română. În spaţiu, corpul uman este expus la radiaţii, dar el are un sistem de apărare imunitar, care, în urma unor mutaţii ce au loc în organism, are capacitatea de a identifica celulele bolnave şi a le înlocui. Problema nu se pune la fel şi în cazul alimentelor care nu au niciun sistem de apărare în faţa radiaţiilor cosmice. Omul de ştiinţă român suspectează că valoarea lor nutriţională este compromisă şi nu numai că ar putea să nu mai fie atât de nutritive, dar se pot forma şi conglomerate, lanţuri de molecule toxice, cu efecte negative asupra sănătăţii echipajelor umane din staţiile şi zborurile spaţiale. Cum se anticipează că în 20-30 de ani vor avea loc zboruri interplanetare, protecţia alimentelor în navele spaţiale va fi una extrem de importantă. Adrian Toader-Williams crede că aceste cercetări ar putea ajuta şi la înţelegerea efectelor oxidative ale cărnii.

SURSE DE HRANĂ ÎN SPAŢIU Unul dintre alimentele care ar putea constitui hrana cosmonauţilor este melcul Helix aspersa (Cornu aspersum), ţinând cont de ultimele studii internaţionale în domeniu făcute de specialişti ruşi şi japonezi. „Dacă ar fi să facem o fermă extraterestră, nu putem să avem o vacă, acolo, în stare de imponderabilitate, dar melcul poate trăi în imponderabilitate. Melcul s-a dovedit a fi mult mai rezistent la radiaţiile cosmice, la radiaţiile care au caracter ionizant. În acelaşi timp, melcul este foarte rezistent la radioactivitatea terestră, se adaptează. Melcul poate fi consumat în spaţiu şi părţile sale care nu sunt consumate pot fi reciclate. În spaţiu, resursele sunt limitate şi trebuie conservate, nu avem voie să pierdem nimic, pentru că nu avem nimic în spaţiu. Din punct de vedere bio-economic, am arătat în teza mea de doctorat cât de eficientă este această specie de melc, care se consumă tot, mai puţin cochilia. Carnea de melc conţine proteine în cantităţi mari, grăsimi, apă, carbohidraţi, minerale şi are zero colesterol”, a explicat Toader-Williams. O altă hrană consumată în spaţiu ar putea fi constituită din râmele de pământ, melcii de mătase, nevertebrate, în general.

Academicianul crede că rezultatele acestor cercetări vor însemna paşi importanţi în elucidarea formării primelor molecule organice şi originea vieţii. „Odată ce aflăm ce se întâmplă cu produsele alimentare în câmpurile energetice, vom face un pas enorm către a elucida cine suntem şi de unde venim, respectiv originea vieţii. Dacă se acceptă proiectul, mă voi ocupa de cercetare în laboratoare din SUA, vor fi colaborări cu alte laboratoare. O astfel de cercetare poate dura doi sau trei ani, poate chiar mai mult. Voi afla într-o lună-două dacă a fost acceptat proiectul. Dacă nu va fi acceptat acum, va fi acceptat mai târziu”, a menţionat academicianul româno-american.

O VIAŢĂ DEDICATĂ ŞTIINŢEI Adrian Toader-Williams s-a născut la Medgidia, în anul 1956, iar la 16 ani, în 1972, a câştigat medalia de argint la Târgul Internaţional de Invenţii de la Tokyo, cu proiectul unei pompe electromagnetice cu flux continuu, fără rotor. La 23 de ani a emigrat în SUA, ca dizident politic care a făcut parte din Mişcarea Paul Goma. În SUA s-a stabilit în California, unde la 42 de ani a absolvit Santa Monica College şi a obţinut o diplomă în ştiinţe generale. După dobândirea cetăţeniei americane, în 1982, şi-a schimbat numele în Adrian Williams, dar foloseşte numele Adrian Toader-Williams în scrierile ştiinţifice.

În 1998 s-a reîntors în România, s-a stabilit la Cluj-Napoca şi şi-a luat două diplome de master, în Gestiunea durabilă a zonelor montane, la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, şi în Managementul calităţii alimentelor, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca. În 2012 şi-a luat doctoratul în zootehnie la USAMV Cluj-Napoca, cu o teză despre productivitatea melcilor sub aspect bioeconomic. Din 2010 este cercetător independent, abordând o tematică vastă, de la socio-economie la ecologie, agricultură, bioeconomie şi eco-economie. În anul 2010 a fost invitat la o conferinţă internaţională la Moscova, pentru a vorbi în plen despre problemele ecologice şi criza mondială, conferinţă organizată de Universitatea de Stat pentru Ştiinţe Umanitare M. A. Şolokhov, sub egida Academiei Internaţionale de Ştiinţe, unde a susţinut lucrarea cu titlul „Mintea umană ca cel mai puternic agregat poluant”. În urma acestei prezentări, în acelaşi an a fost propus şi primit prin vot unanim ca membru activ al Secţiei Ruse a Academiei Internaţionale de Ştiinţe şi a primit titlul de academician. Academia Internaţională de Ştiinţe a fost înfiinţată în anul 1982, având sediul central la Munchen, Germania. Instituţia are circa 1.000 de membri, oameni de ştiinţă şi cercetători, printre care 58 de laureaţi ai Premiului Nobel.