Europa va trebui să integreze temerile noilor săi membri, care se tem că noile reglementări europene în domeniul climatului şi energiei le va afecta independenţa şi securitatea aprovizionărilor energetice, lăsîndu-le la dispoziţia Rusiei. Aflat în turneu, săptămîna trecută, la Budapesta, Vilnius şi Tallin, ministrul francez al Ecologiei şi Energiei, Jean-Louis Borloo, a preferat să încerce să calmeze spiritele înainte ca nemulţumirea să degenereze într-o veritabilă frondă. În prima linie, ţările baltice - Estonia, Lituania şi Letonia - izolate în nordul Europei şi care au avut prea multe de suferit din cauza puternicei lor vecine, Rusia, pentru a-şi asuma riscul de a depinde de Moscova. Or, acest lucru riscă să se întîmple, avertizează cele trei ţări, odată cu punerea în aplicare a “pachetului energie şi climat” (PEC), ansamblu complex de şapte texte vizînd reducerea emisiilor de gaze de seră şi orientarea spre energia curată. UE ar trebui să adopte aceste pachet în timpul preşedinţiei franceze, pînă la Crăciun.

La începutul lunii iunie, la Consiliul European al Mediului, ţările baltice au semnat o declaraţie a Ungariei care, alături de România, Bulgaria şi Slovacia, consideră că “preţul acestor măsuri va fi creşterea şomajului şi inflaţiei şi reducerea PIB-ului”. Acestea ar fi efectele scoaterii la licitaţie a cotelor de CO2 atribuite fiecărui stat, care va trebui să plătească pentru a polua. Fără a pune sub semnul întrebării PEC, cele şapte state europene vor să obţină derogări şi măsuri auxiliare, pentru a-i atenua efectele. “Am trăit într-o economie planificată şi, din 1991, am făcut eforturi dificile”, sublinia, la Tallinn, ministrul eston al Economiei, Juhan Parts. În cazul Estoniei, producţia de electricitate naţională se sprijină în proporţie de peste 92% pe exploatarea şisturilor bituminoase din Narva, la frontiera rusă, a căror combustie este deosebit de poluantă. Estonia ar trebui să renunţe la aceste activităţi, dacă nu vrea să polueze, sau să plătească destul de scump pentru a le putea continua. Estonia este primul emiţător de CO2 pe cap de locuitor din Europa, deşi emisiile sale au scăzut de la 27 de tone pe an în 1990 la 16 tone în 2005. “Pentru a aplica strict PEC, Estonia va trebui să renunţe la şisturi, ceea ce ar lăsa-o la mîna ruşilor”, remarcă un diplomat francez. Fiind izolată de Europa de Vest, această ţară cu 1,3 milioane de locuitori va depinde în totalitate de Gazprom, imperiul gazului rusesc al cărui gazoduct traversează Berlarusul vecin pentru a ajunge la ea. Şi Lituania se teme de un scenariu similar: aderînd la UE, şi-a luat angajamentul de a închide, pînă în 2012, centrala nucleară de la Ignalina, tip Cernobîl, care asigură în continuare 40% din nevoile de electricitate ale populaţiei după ce a fost deja închisă parţial. “Cînd vom închide centrala, vom plăti 800 de milioane de euro pe an Rusiei”, a spus fostul premier Aleksandar Abisala, ambasador lituanian la UE pentru Energie. “Emisiile noastre de gaze cu efect de seră vor creşte cu 5,5 megatone, adică 25%”, spune el. Lituania studiază o alternativă, aceea de a se conecta la reţeaua poloneză, care o va lega, prin intermediul Germaniei, de restul Europei. “Trebuie neapărat să ne diversificăm aprovizionarea, pentru a nu depinde în întregime de Rusia”, insistă Abisala, care pledează pentru amînarea termenului de închidere a centralei de la Ignalina.

“Securitatea energetică este în centrul problemei, iar dacă UE nu dă un răspuns pe măsură, Europa nu are niciun sens”, constată Jean-Louis Borloo, care a promis că va prezenta aceste preocupări Consiliului Miniştrilor Mediului şi Energiei, care are loc, în perioada 3-5 iulie, la Paris.