Cu ajutorul lui Dumnezeu, după îndelungate chinuri, „găina” a reuşit să scoată „oul de aur”! Cam aşa se poate rezuma ironic efortul guvernului de a „zămisli” un proiect de buget care urmează să fie discutat în parlament. N-am să vă plictisesc cu multe amănunte, pentru că nu sînt economist de meserie, dar am de făcut şi eu cîteva remarci, mai ales că, în aceste zile, toată lumea vorbeşte despre acest subiect.

Aţi observat că, pînă în prezent, eu am evitat să critic noul guvern. Mai întîi, deoarece am aşteptat să treacă măcar „luna de miere”… Apoi, fiindcă există cîţiva miniştri pe care îi consider cu adevărat profesionişti, indiferent dacă sînt de la PSD sau PD-L, pentru că i-am văzut şi în alţi ani făcîndu-şi treaba bine. În fine, în al treilea rînd, deşi sînt subiectiv, eu mă număr printre cei care nu se declară dezamăgiţi de această coaliţie, deoarece au considerat-o necesară tocmai în timpuri de criză precum cele pe care le trăim acum. Politica este „arta compromisului”, în sensul bun al cuvîntului, iar acest compromis între cele mai mari partide din România ar trebui, după modesta mea opinie, să aducă stabilitate politică şi echilibru social. Din păcate, criza mondială a mărit mai mult decît mă aşteptam tensiunile economice şi sociale din ţară. Aşa stînd lucrurile, am început să mă întreb, la rîndul meu, deşi păstrez o doză de optimism, pe unde va „scoate cămaşa” actualul guvern?...

Remarcile pe care doresc să le fac sînt fie punctuale, fie de ordin general, iar cîteva dintre ele au fost enunţate şi de alţi ziarişti. Am stat să privesc atent viaţa politică din aceste zile şi mi-am dat seama, ca şi Cristian Tudor Popescu, de pildă, că noul cabinet pare condus, de fapt, de tandemul Băsescu-Geoană. Nu e nimic rău în asta, din punctul meu de vedere, dar nu e foarte firesc! Emil Boc este atît de palid, ca prezenţă publică, încît Traian Băsescu şi Mircea Geoană lasă impresia că hotărăsc totul, de comun acord, peste capul premierului. Apariţia lui Boc pe postul public de televiziune, pentru a explica proiectul de buget, mi-a întărit această senzaţie. Pe urmă mai este încă un aspect, anume faptul că acest buget întoarce pe toate feţele situaţia profesională a salariaţilor bugetari, deşi salariaţii din sectorul privat sînt de circa două ori mai numeroşi decît funcţionarii publici sau bugetarii. Toată lumea le plînge de milă bugetarilor şi îi ignoră pe cei care lcurează în sectorul privat, în condiţiile în care firmele particulare au cea mai mare contribuţie la PIB. Ar mai fi reflectarea promisiunilor electorale în proiectul de buget, dar e prea complicat de făcut un „desen”. Oricum, este evident că s-a promis mult şi se oferă foarte puţin.

Criza nu scuză mijloacele şi toate promisiunile abandonate pe parcurs! În aceste condiţii, răbdarea românilor va fi pusă la grea încercare… Să vedem ce urmează.