Dezbaterea publică privind proiectele legislative care au dezbinat România în ultimele zile - grațierea colectivă și modificarea codurilor penale - a adus o primă schimbare în atitudinea guvernanților, care, prin vocea ministrului Justiției, Florin Iordache, moderatorul întâlnirii cu societatea civilă, a anunțat pentru prima dată de la deschiderea discuțiilor că este posibil ca actele normative să nu mai fie promovate prin Ordonanță de Urgență a Guvernului, ci ar putea ajunge în Parlament ca proiecte de lege organică. Atât opoziția, cât și UDMR, care a anunțat că susține Executivul în Parlament, au afirmat că nu este cazul ca aceste două proiecte să fie adoptate ca Ordonanțe de Urgență. Liberalii au anunțat chiar cu moțiunea de cenzură dacă PSD insistă să adopte ordonanțele. Pentru că Președinția și opoziția, pe de-o parte, dar și guvernanții, pe de altă parte, caută ajutorul structurilor europene de specialitate pentru a-și legitima poziția față de actele normative în speță, a apărut în spațiul public și o declarație a președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, care ne recomandă adoptarea unor acte de clemență similare cu cele promovate de Italia într-un proiect-pilot avizat de UE, prin care s-a rezolvat problema condițiilor de detenție.

Așteptata dezbatere publică pe tema controversatelor Ordonanțe de Urgență privitoare la grațiere și modificarea Codurilor Penale s-a desfășurat, în final, luni, 30 ianuarie. Surprinzător sau nu, la întrunire nu s-au prezentat 90.000 de oameni, câți au protestat în marile orașe ale țării cu o seară înainte, ci au venit puțin peste 100 de oameni, cei mai mulți dintre ei reprezentanți ONG. De asemenea, au avut grijă să vină la dezbatere și persoane care, la un moment dat, au simțit pe pielea lor condițiile din închisoare. În această categorie se înscriu controversatul om de afaceri Gigi Becali, care a stat aproape doi ani după gratii pentru dare de mită și fals, și fostul avocat al clanului Cămătaru, Mihai Costea, care a executat șase ani de închisoare pentru înșelăciune.

CRIMINALII, VIOLATORII ȘI CORUPȚII NU SUNT IERTAȚI DE PEDEAPSĂ

În deschiderea dezbaterii, ministrul Justiției, Florin Iordache, a ținut să clarifice anumite aspecte ale proiectului de ordonanță privind grațierea. Pe fondul numeroaselor zvonuri potrivit cărora acest proiect a fost făcut cu dedicație pentru a-i scăpa de pușcărie pe condamnații pentru fapte de corupție, dar și pentru că mulți se temeau că vor fi grațiați criminalii, violatorii, pedofilii și, în general, toți cei care au comis infracțiuni ce implică violență, ministrul Justiției a precizat, încă o dată, că acest act normativ nu se aplică, sub nicio formă, în cazul celor care fac parte din aceste categorii și nici în cazul recidiviștilor. „Nu vor beneficia de prevederile acestui act nici violatorii, nici criminalii, nici cei care sunt acuzaţi de fapte de corupţie, nici cei care sunt recidivişti”, a explicat Iordache, în deschiderea dezbaterii.

PRO ȘI CONTRA

Ca orice dezbatere din România, în care autoritățile nu au exercițiul comunicării ușoare cu publicul, iar oamenii nu au exercițiul exprimării propriilor opinii într-un cadru pașnic și organizat, discuția pe tema ordonanței grațierii a fost destul de fragmentată, existând și intervenții care nu au respectat în totalitate subiectul dezbaterii. Cu toate acestea, au existat și numeroase păreri punctuale, care pot influența deciziile viitoare ale reprezentanților Guvernului cu privire la acest subiect. Evident, părerile au fost împărțite. „O lege trebuie dată. Constituţia spune că dreptul la viaţă, la sănătate este garantat. Cum le asigurăm în puşcării?”, a spus unul dintre cetăţenii prezenți la dezbatere. De partea cealaltă, cei mai mulți dintre reprezentanții ONG prezenți la dezbatere au cerut ferm retragerea ordonanței privind grațierea, dar și a celei privitoare la modificarea Codurilor Penale, ba chiar au solicitat demisia ministrului Justiției. „Scopul acestor ordonanţe este să îi scăpaţi de răspunderea penală şi executarea unor pedepse pe prieteni sau politicieni. Sunteţi compromis ca ministru al Justiţiei. Există două soluţii pe care noi le recomandăm: să retrageţi aceste Ordonanţe de Urgenţă şi să vă daţi demisia”, a spus un reprezentant ONG către ministrul Justiției.

AMENINȚARE CU MOȚIUNEA DE CENZURĂ

Nici politicienii nu s-au ferit să emită păreri despre acest subiect. Liderii UDMR au spus că ar susține atât legea grațierii, cât și pe cea a modificării Codurilor Penale, însă numai dacă ar fi supuse, de la bun început, votului parlamentarilor. La rândul lor, liberalii au amenințat cu moțiunea de cenzură dacă actualul Guvern se încăpățânează să promoveze grațierea colectivă și modificarea Codurilor Penale ca Ordonanțe de Urgență, nu ca legi votate în Parlament.

PREMIERUL CERE SPRIJIN DE LA CEDO

În contextul discuțiilor pe această temă, premierul Sorin Grindeanu a declarat, la o emisiune televizată, că îşi propune ca, în perioada următoare, să aibă o întâlnire cu preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru a-şi face „o imagine reală” despre beneficiile și părțile mai puțin bune ale grațierii colective. „Chiar dacă în acest moment am foarte multe informaţii, e necesar să-mi fac o imagine reală”, a spus Sorin Grindeanu.

SE IA ÎN CALCUL RETRAGEREA ORDONANȚELOR?

După aproape cinci ore de discutat câte în lună și în stele, dezbaterea de luni s-a încheiat, după cum era de așteptat, fără o concluzie clară, ci doar cu promisiunea din partea ministrului Justiției că va ține cont de toate propunerile în momentul în care va lucra la îmbunătățirea proiectelor. Totodată, el a anunțat că ia în calcul varianta retragerii celor două proiecte de ordonanță și depunerea lor în Parlament, unde ar urma să fie analizate ca proiecte de lege organică. O decizie finală va fi luată după consultarea premierului Sorin Grindeanu.

CE NE RECOMANDĂ PREŞEDINTELE CEDO

Preşedintele CEDO, Guido Raimondi, a recomandat României măsuri legislative similare celor adoptate de Italia, care a redus pedepsele unor deținuți și a comutat sentințele de încarcerare în arest la domiciliu cu brățări de supraveghere, pe fondul faptului că s-a constatat în ultimul an o dublare a numărului de procese ajunse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deschise ca urmare a unor plângeri din România.

Într-un discurs susţinut la Strasbourg cu ocazia noului an judiciar al Curţii Europene pentru Drepturile Omului, preşedintele instituţiei a declarat: „În ceea ce priveşte Ungaria şi România, unde numărul cazurilor a crescut cu 95% şi, respectiv, cu 108% în 2016, acestea se referă în principal la condiţiile de detenţie. Sunt cazuri prioritare, pentru că se află sub incidenţa Articolului 3 al Convenţiei (care interzice tortura şi pedepsele inumane - n.r.), dar sunt şi cazuri repetitive, care reflectă probleme sistemice sau structurale şi necesită soluţii luate la nivel naţional”, a arătat Guido Raimondi. El a subliniat că nu există „leacuri miraculoase” în ceea ce priveşte problema condiţiilor din detenţie, nici la nivel naţional şi nici de la Consiliul Europei, sub care funcţionează CEDO, însă arată că va fi nevoie de măsuri politice şi bugetare consistente.

MĂSURILE PROIECTULUI-PILOT DIN ITALIA

În discursul său, Raimondi s-a referit la măsuri luate de Italia după decizia-pilot din 2013, prin aşa-numitul decret „Închisori goale”, prin care s-a rezolvat parţial problema condiţiilor de detenţie. Astfel, a fost instituită eliberarea anticipată, decisă de judecători, pentru aproximativ 1.700 de deţinuţi, prin reducerea pedepselor cu 75 de zile pentru fiecare 6 luni petrecute în închisori în cazul prizonierilor cu bună purtare, s-a instituit eliberarea condiţionată cu un plafon ridicat la 4 ani de închisoare rămaşi, precum şi eliberarea condiţională specială, pentru dependenţii de droguri şi alcool, în cazul în care petrec perioada de probaţiune în centre de reabilitare. Mai mult, Italia a lărgit sfera de aplicare a arestului la domiciliu, pentru aproximativ 12.000 de deţinuţi, care aveau de ispăşit cel mult un an şi jumătate de închisoare. Italia a expulzat şi deţinuţii de altă cetăţenie, cerând ca pedeapsa să fie executată în ţara natală. Totul, pe fondul unei reduceri drastice a uzului de arest preventiv.

ZECI DE DECRETE DE GRAțIERE ADOPTATE FĂRĂ PROTESTE

Pe fondul zbaterilor publice privind grațierile, fostul premier Adrian Năstase a prezentat, pe propriul blog, o scurtă istorie a grațierilor date în România de la al Doilea Război Mondial până în prezent. În postarea amintită, fostul demnitar prezintă în detaliu cele 29 de decrete de grațiere și amnistie emise de statul român între 1953 și 1988. Conform acestor informații, numai în perioada 1967 - 1988 au beneficiat de acte de clemență 313.785 de persoane. După 1989, Năstase spune că au fost adoptate două decrete de grațiere. Unul în 1997, adoptat de Guvernul CDR din care făceau parte și fostul președinte Traian Băsescu și fostul președinte interimar Crin Antonescu, iar ultimul, în urmă cu 15 ani, în 2002, în timpul Guvernării PSD în care Executivul era condus de Adrian Năstase. De menționat că, referitor la aceste două ultime decrete de grațiere, fostul premier al României nu a fost atât de generos în ce privește informațiile legate de numărul de persoane care au beneficiat de clemența autorităților. Singurele informații sunt legate de tipurile de condamnări care au fost vizate de grațierea din 1997, numită generic de către Năstase ca fiind Legea Antonescu/Băsescu: "se prevedea grațierea, în întregime, pentru pedepsele până la 2 ani; în întregime pentru pedepsele până la 5 ani, pentru persoanele cu vârsta peste 60 de ani (!); în parte (cu 1/2) a pedepselor până la 5 ani etc. Erau exceptați recidiviștii și autorii anumitor infracțiuni".

Iată și datele publicate de Năstase, preluate din lucrarea „Amnistia și grațierea”, elaborată de prof. Iancu Mândru, în 1998: Decretul 155/1953 (grațiere); Legea 4/1954 (grațiere și amnistie); Decretul 421/1955 (grațiere și amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (grațiere); Decretul 20/1959 (grațiere); Decretul 20/1959 (grațiere); Decretul 315/1959 (grațiere; Decretul 211/1960 (grațiere); Decretul 5/1963 (grațiere și amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (grațiere și amnistie - au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (grațiere, amnistie - au fost puși în libertate 3.468 deținuți); Decretul 543/1970 (grațiere - au beneficiat 11.890 persoane); Decretul 521/1972 (grațiere - au fost liberați 6.598 deținuți); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidențial 9/1974 (grațiere - au beneficiat 9.952 persoane); Decretul 185/1976 (grațiere și amnistie); Decretul prezidențial 222/1976 (grațiere - beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (grațiere și amnistie - au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de deținere); Decretul 147/1977 (amnistie - liberate 2.836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidențial 189/1981 (grațiere - liberate 14.396 persoane); Decretul prezidențial 349/1982 (grațiere - au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (grațiere și amnistie - au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (grațiere și amnistie - au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (grațiere și amnistie - au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie - au beneficiat 41.184 persoane).