Mai multe asociaţii de proprietari ai imobilelor naţionalizate, nemulţumite de nesoluţionarea revendicărilor lor, reclamă faptul că nu se mai acordă \"aproape deloc\" despăgubiri, ele cerînd autorităţilor restituirea în natură a proprietăţilor ce le-au fost confiscate în regimul comunist. \"Profund afectaţi de modul în care sînt soluţionate cererile de restituire a proprietăţilor preluate în perioada comunistă, precum şi de faptul ca despăgubiri nu se mai acordă în ultimul timp aproape deloc, membrii celor mai importante asociaţii de proprietari au hotărît să-şi unească forţele pentru a obliga autorităţile să iasă din starea de inerţie în care se află\", arată avocatul Călin Ispravnic, reprezentantul asociaţiilor.

Mai multe asociaţii de proprietari deposedaţi abuziv la naţionalizare au încheiat un protocol de colaborare întrucât este \"de domeniul evidenţei că în România nu se doreşte soluţionarea problemei restituirii proprietatilor din cauza intereselor imobiliare ale clasei politice\". Prin protocol sînt stabilite mai multe priorităţi, respectiv accelerarea restituirii în natură a proprietăţilor imobiliare în intravilanul şi extravilanul localităţilor în temeiul Legilor 18/1991, 10/2001 şi 247/2005; accelerarea plăţii despăgubirilor în temeiul Legilor 10/2001, 247/2005 şi 290/2003; determinarea autorităţilor să adopte măsurile necesare în vederea creşterii gradului de transparenţă a procedurilor de restituire a proprietăţilor şi acordarea de despăgubiri; aplicarea în practică a hotărîrilor CEDO care a recomandat statului român, în repetate rînduri, restituirea în natură a proprietăţilor imobiliare; redactarea unor propuneri legislative in scopul modificării Legii 1 din 2009. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în decizia sa referitoare la litigiile privind casele naţionalizate, arată că privarea de bun în absenţa unei despăgubiri constituie o încălcare a Convenţiei Europene, iar atunci cînd statul nu poate restitui imobilul în natură îl va despăgubi pe proprietar. În decizia din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial 108/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) - Secţiile Unite explică faptul că dacă lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ care a dobîndit în mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicării urmează a fi convertit într-o pretenţie de despăgubiri, caz în care acţiunea devine personală. \"În vederea aplicării unitare a legii, ICCJ stabileşte că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale şi că aplicarea unor dispoziţii ale legii speciale poate fi înlăturată dacă acestea contravin Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Aplicarea altor dispoziţii legale decît cele ale legii speciale, atunci cînd acestea din urmă sînt contrare Convenţiei, trebuie să se facă fără a se aduce atingere drepturilor apărate de Convenţie aparţinând altor persoane\", arată ICCJ. Pe de altă parte, ICCJ spune că din cauza inconsecvenţei şi deficienţelor legislative, precum şi a eventualelor litigii anterior soluţionate, nu este exclus ca într-o astfel de acţiune în revendicare ambele părţi să se poată prevala de existenţa unui bun în sensul Convenţiei, instanţele fiind puse în situaţia de a da preferabilitate unuia în detrimentul celuilalt, cu observarea, în acelaşi timp, a principiului securităţii raporturilor juridice. Decizia ICCJ survine promovării unui recurs în interesul legii al procurorului general al României care a reclamat practica neunitară a legii în cauzele privind imobilele naţionalizate, pentru care Guvernul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg la despăgubiri de milioane de euro. Deşi Convenţia Europeană nu impune statelor obligaţia de a restitui bunurile confiscate şi cu atît mai puţin de a dispune de ele, odată adoptată de stat o soluţie de restituire a bunurilor confiscate, aceasta trebuie implementată cu claritate şi coerenţă rezonabile, pentru a evita pe cît posibil insecuritatea juridică pentru subiecţii de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluţii. În acelaşi timp, în ceea ce priveşte măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, respectiv titluri de participare la Fondul \"Proprietatea\" după cotarea acestuia la Bursă, instanţa europeană a apreciat, în mod constant, că acest organism colectiv de valori mobiliare nu funcţionează în prezent într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri (Cauza Jujescu contra României, Cauza Johanna Huber contra României etc).