Fost simbol al conservării faunei pentru arhipelagul Galapagos, ”George singuraticul”, o țestoasă de o sută de ani care a murit în 2012, va fi expus la Muzeul american de Istorie Naturală din New York. ”George singuraticul” era ultimul exemplar de Geochelone Abigdoni, specie endemică insulelor Galapagos, situate la 1.000 de kilometri de coastele Ecuadorului. După ce expoziția se va încheia, la 18 septembrie, țestoasa se va întoarce în Galapagos, unde va fi unul dintre punctele de atracție ale muzeului dedicat țestoaselor.

Între 30.000 și 40.000 de țestoase din zeci de specii diferite, dintre care unele ajung și la 1,80 metri lungime și trăiesc până la 180 de ani, populează insulele arhipelagului Galapagos, aflat de peste trei decenii în patrimoniul mondial UNESCO. Se fac mari eforturi pentru asigurarea supraviețuirii lor. De exemplu, pentru o țestoasă grav rănită, cercetătorii americani și israelieni au decis să dezvolte un proiect inedit pentru crearea unei proteze. Țestoasa verde de mare botezată Hofesh a rămas fără un picior, care a trebuit să îi fie amputat. Ea s-a prins în plasele întinse în mod ilegal pe coasta de nord a Israelului și, în încercarea de a se elibera, s-a rănit grav. A suferit leziuni la picioare, iar unul chiar a trebuit amputat, pentru a-i asigura supraviețuirea. Shlomi Gez, student la Colegiul Hadassah din Ierusalim, a citit despre pățaniile țestoasei și a decis să o ajute. Inspirat din designul avionului F-22 Raptor, produs de Lockheed Martin Corp, a proiectat și apoi a construit o înotătoare cu picior pentru a o ajuta pe Hofesh, nume care în ebraică înseamnă “libertateˮ. Până să se obișnuiască cu proteza, Hofesh împarte acvariul cu o femelă oarbă pe nume Tsurit, iar cercetătorii sunt încrezători că animalele ar putea să se împerecheze, fiind un cuplu fără mari șanse de supraviețuire în natură, dar ai cărui moștenitori ar putea ajuta specia. Se estimează că cele două exemplare au între 20 și 25 de ani, exact când ating maturitatea sexuală și se pot împerechea și depune ouă.

Povestea celor două țestoase din Israel nu este singura dovadă a eforturilor pentru salvarea speciei. Mici sateliți plasați pentru a urmări linia țărmului american sunt folosiți acum pentru monitorizarea speciilor pe cale de dispariție. Țestoasele din specia Caretta caretta sunt atent monitorizate. Această specie populează apele oceanelor Atlantic, Pacific și Indian și este plasată pe lista mamiferelor pe cale de dispariție, de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Specialiștii Universității Florida din Orlando monitorizează toate ciclurile vieții țestoaselor și circuitul pe care îl urmează din Altanticul de Nord către insulele Azore și Capul Verde, înainte de a reveni în Goful Mexic și Florida. Supraviețuirea țestoaselor este pusă sub semnul întrebării pe fondul încălzirii globale, care intensifică furtunile și acidifică oceanele, dar și din cauza pescuitului intensiv. Țestoasele preferă apele reci ale oceanelor și metabolismul lor nu pare să reușească să țină pasul cu încălzirea climatică și nu pare să se adapteze cu ușurință la noile schimbări.