Fostul director al Fondului Monetar Internaţional (FMI) Dominique Strauss-Kahn, audiat ieri, la Lille, în cadrul procesului Carlton, a fost întâmpinat de trei membre ale grupului Femen la sosirea sa la tribunal. Cele trei femei s-au aruncat asupra maşinii lui Dominique Strauss-Kahn strigând: ”Proxeneţi şi clienţi, declaraţi vinovați”. Ele au luat prin surprindere forţele de poliţie, iar una a reuşit să escaladeze capota maşinii. Ele au fost însă controlate rapid de forţele de securitate. După acest incident, Strauss-Kahn, îmbrăcat într-un costum bleumarin şi cămaşă albă, a ajuns în sala de judecată cu o figură impasibilă şi sobră.

            Michel Taubmann, biograful fostului director al FMI, a declarat că ”acest proces este un moment dificil, dar necesar pentru DSK pentru că, în sfârşit, el va putea să se explice. Strauss-Kahn nu se teme a priori să meargă la închisoare, dar este sigur că procesul va face lumină în viaţa sa dezordonată”. Dominique Strauss-Kahn este acuzat că a fost principalul beneficiar al unor petreceri libertine care s-au desfăşurat la Lille, Washington sau Paris. Potrivit judecătorilor, el era pivotul central şi beneficiarul, uneori exclusiv, al întâlnirilor sexuale, motiv pentru care a fost inculpat la 26 martie 2012 pentru proxenetism în formă agravată comis în bandă organizată, deşi termenul ”bandă organizată” a fost înlăturat ulterior. El riscă 10 ani de închisoare şi o amendă de 1,5 milioane de euro. Acuzarea afirmă că Strauss-Kahn nu a plătit, probabil, niciodată o prostituată în cursul acestor petreceri, dar le reproşează prietenilor săi - un poliţist, Jean-Christophe Lagarde, doi antreprenori, Fabrice Paszkowski şi David Roquet, şi o specialistă în organizarea de evenimente, Virginie Dufour - că au adus prostituate la aceste întâlniri pentru a-i produce plăcere ”regelui petrecerilor”.

            Avocaţii lui Strauss-Kahn au afirmat că trimiterea sa în faţa tribunalului corecţional are motivaţii politice, ideologice, morale, în timp ce practicile sale sexuale apar în mărturiile unor reclamante care au evocat natura relaţiilor sexuale întreţinute cu DSK. Aceste practici ar putea fundamenta convingerea acuzării că era imposibil ca Strauss-Kahn să nu ştie că aceste relaţii erau plătite.