Joi seară, la Paris s-au înregistrat serioase confruntări între forţele de ordine şi zeci de tineri participanţi la o manifestaţie anti-criză. Manifestanţii au ars pubele de gunoi şi au spart vitrine. Poliţia a intervenit în forţă. Zeci de tineri, dintre care unii cu feţele acoperite cu fulare, au aruncat cu pietre, bîte şi sticle în forţele de ordine, în apropierea Pieţei Operei din centrul capitalei franceze. Poliţia a ripostat pentru a-i dispersa. De mai mulţi ani, incidente de acest fel izbucnesc frecvent la finalul manifestanţiilor de la Paris. Cea mai importantă manifestare din Franţa de după alegerea lui Nicolas Sarkozy ca preşedinte, în mai 2007, a adunat, joi, între 1 şi 2,5 milioane de francezi din toată ţara. Oamenii au protestat împotriva politicii economice a preşedintelui, precum şi contra strategiei de combatere a crizei. CGT, primul sindicat francez, a estimat numărul protestatarilor la peste 2,5 milioane de persoane în toate oraşele Franţei, dintre care 300.000 numai în Paris, unde, spre finalul defilării au avut loc şi cîteva incidente violente. Potrivit poliţiei, participanţii au fost peste un milion în toată Franţa. ”Astăzi avem un preşedinte care persistă, în timp ce noi sîntem deja conduşi spre recesiune cu politica sa, chiar înainte ca această criză financiară să ajungă aici”, a spus liderul Partidului Socialist, Martine Aubry, care a susţinut mişcarea şi a participat la manifestaţiile pariziene. ”Greva nu este un răspuns pentru situaţia de criză”, a spus ministrul Bugetului, Eric Woerth, susţinînd poziţia deja exprimată de Nicolas Sarkozy, care exclude posibilitatea renunţării la reformele pentru care a fost ales.

În acest context, secretarul general al Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor (ITUC) a declarat că actuala criză economică a declanşat o bombă socială cu ceas, care va adînci conflictele sociale şi va încuraja infracţionalitatea, ameninţînd însăşi democraţia, relatează ”The Times”. ”Ne aflăm pe drumul către o instabilitate socială gravă, care ar putea fi extrem de periculoasă, în anumite ţări, pentru democraţia însăşi”, a declarat Guy Ryder, secretarul general al ITUC, în timp ce sute de mii de muncitori participau la greve în Franţa şi Germania. El a mai afirmat că ”summit-ul de la Davos nu îi oferă nicio speranţă de ieşire din criză pentru că acolo există foarte puţine remuşcări”.

ITUC, care reprezintă interesele a 168 de milioane de muncitori din 157 de ţări, a atras atenţia că peste 50 de milioane de locuri de muncă ar putea să dispară în acest an şi că peste 200 de milioane de persoane vor ajunge într-o stare avansată de sărăcie. Criza financiară a izbucnit, susţine confederaţia, din cauza speculaţiilor agresive şi urmăririi profitului financiar. Aceasta este de părere că trebuie să fie gîndită o nouă construcţie financiară globală, pentru a susţine reglementările şi a asigura coerenţa. În opinia lui Guy Ryder, la ediţia din acest an a Forumului Economic Mondial de la Davos, la care participă 1.400 de oameni de afaceri şi 41 de şefi de guverne, care sînt criticaţi de liderii sindicali că nu au reuşit să ia măsuri eficiente împotriva adîncirii crizei pe care ei au produs-o, certitudinile care au definit summit-ul de la Davos în timpul ultimilor zece ani s-au prăbuşit. ”Asistăm la prăbuşirea unui întreg sistem de idei”, a mai afirmat oficialul sindical.

Sharan Burrow, preşedinta Consiliului Australian al Sindicatelor, a declarat că ”lumea asistă la plătirea unui preţ uman pentru capitalismul de cazinou. De ce să nu fie supăraţi muncitorii? Banii lor sînt cheltuiţi pentru stabilizarea sistemului financiar, dar, de fapt, averea, locurile de muncă şi bunăstarea copiilor lor sînt cele care sînt cheltuite”. Confederaţia Internaţională a Sindicatelor a făcut un apel către liderii politici şi oamenii de afaceri să ajungă la un acord cu privire la un pachet de măsuri de redresare şi reformă, care să păstreze locurile de muncă şi să declanşeze o relansare economică, care să ofere stimulente fiscale coordonate, scheme pentru reducerea şomajului şi îmbunătăţirea securităţii sociale, dar şi împrumuturi de urgenţă din partea Fondului Monetar Internaţional către ţări în curs de dezvoltare, fără condiţii de austeritate.

Sute de muncitori britanici din rafinării petroliere protestează faţă de angajarea străinilor

Sute de muncitori britanici de la rafinării de petrol au organizat proteste, cerînd “locuri de muncă britanice pentru muncitori britanici” şi criticînd faptul că 400 de portughezi şi italieni vor lucra la un proiect de construcţie de 325 de milioane de euro, scrie “The Daily Mail”. Potrivit sindicatelor, aproximativ 1.000 de persoane au luat parte la protestul neoficial prin care cetăţenii italieni şi portughezi sînt acuzaţi că le fură locurile de muncă. Protestatarii susţin că britanici calificaţi sînt disponibili pentru a lucra la acest proiect, într-o perioadă în care şomajul este în creştere. Circa 700 de persoane angajate la rafinăria Grangemouth au protestat în Scoţia, iar în sudul Ţării Galilor, poliţia a supravegheat centrala electrică de lîngă Barry, unde de asemenea s-au înregistrat manifestaţii. La rafinăria Lindsey, forţe de poliţie i-au monitorizat pe demonstranţi, care, potrivit sindicatelor, au fost sprijiniţi de susţinători din întreaga ţară. Aproximativ 100 de muncitori străini sînt cazaţi în zonă şi încă 300 urmează să sosească luna viitoare, pentru o perioadă de pînă la un an. Ei au fost angajaţi pentru a construi o uzină de motorină, oferta pentru proiect fiind cîştigată de firma italiană IREM.

Oficialii sindicali susţin că muncitorii străini au fost angajaţi ca o soluţie mai ieftină şi resping afirmaţiile potrivit cărora ei ar fi specialişti. “Există mii de ingineri capabili şomeri în această ţară şi, totuşi, ei dau această lucrare unei companii din Sicilia”, a declarat Bernard McAulay, ofiţer regional pentru sindicatul Unite. “Avem o mulţime de oameni foarte calificaţi să facă acestă lucrare şi cu toate acestea, cînd această ţară pierde mii de locuri de muncă, contractul merge în străinătate”, a mai subliniat el. Conform legilor UE, muncitorii străini au dreptul să muncească şi să trăiască în Marea Britanie.