Pământul a fost, încă din prima parte a existenţei sale, mai degrabă un rai ospitalier decât un iad fierbinte, în urmă cu patru miliarde de ani, cu o climă mai rece decât se credea anterior şi cu un mediu benefic pentru formele de viaţă. Teoria unanim acceptată până la sfârşitul secolului XX afirma că Terra, imediat după ce s-a format în urmă cu 4,54 miliarde de ani, era un veritabil iad acoperit cu magmă fierbinte. Însă, potrivit unui studiu recent, oamenii de ştiinţă spun că Pământul, în primii 500 de milioane de ani după formare, avea un aspect surprinzător de asemănător cu cel din zilele noastre, întrucât avea deja oceane şi chiar continente.

Oamenii de ştiinţă consideră că rocile străvechi din Islanda indică faptul că proto-Pământul avea temperaturi mult mai moderate şi prezenta un mediu mult mai ospitalier decât se credea până acum. Studiul a fost coordonat de o echipă de geologi de la Universitatea Vanderbilt din statul american Tennessee. Cercetătorii au analizat o teorie mai veche, potrivit căreia Islanda din zilele noastre reprezintă un echivalent al proto-Pământului. Anterior se credea că scoarţa terestră din Islanda, formată dintr-o magmă care este mult mai fierbinte decât în oricare alt punct de pe planetă, este similară cu scoarţa care acoperea Terra în primii ei 500 de milioane de ani de existenţă.

Savanţii americani au examinat mai multe fragmente de zircon, cristale care au apărut aproape imediat după formarea Terrei, provenind din Islanda. Au descoperit astfel că, deşi acele fragmente de zircon din Islanda indicau un proces de formare la temperaturi ridicate, nu se potriveau prin prisma compoziţiei cu celelalte fragmente de zircon găsite în celelalte zone ale Terrei. Descoperirea sugerează faptul că Islanda nu este un model pentru proto-Pământ şi, deci, planeta de acum patru milioane de ani nu era, de fapt, un iad, aşa cum se credea.

Cercetătorii au recoltat eşantioane de roci vulcanice şi nisipuri provenite din eroziunea vulcanilor islandezi. Au analizat peste 1.000 de cristale de zircon, încercând să determine vârsta şi compoziţia izotopică ale acestora. Analiza lor a relevat faptul că fragmentele de zircon din Islanda s-au format în straturi de magmă mult mai fierbinţi decât fragmentele de zircon care provin din perioada geologică denumită hadean, care însumează primii 500 de milioane de ani din viaţa Terrei. Deşi apa de la suprafaţa planetei a jucat un rol important în procesul de formare atât a fragmentelor de zircon din Islanda, cât şi pentru cristalele din hadean, în cazul celor islandeze, apa era extrem de fierbinte atunci când a interacţionat cu roca. Prin comparaţie, interacţiunile apă-rocă din hadean se produceau la temperaturi semnificativ mai scăzute. ”Concluzia noastră este contra-intuitivă”, a explicat profesorul Calvin Miller, coordonatorul studiului. ”Zirconul hadean s-a format din magmă mai degrabă similară celor formate în zonele moderne de subducţie, care erau aparent chiar mai reci şi mai umede decât cele în care astfel de fragmente sunt produse în zilele noastre”, a adăugat profesorul american.