Kosovo, ca o entitate ce aspiră să devină un stat de drept, caută să iasă din izolare. O nouă abordare vizează intensificarea schimburilor culturale. Fondatorul festivalului de teatru şi film studenţesc SKENA UP, Arben Zharku, are 29 de ani. A început să organizeze festivalul în urmă cu nouă ani, pe vremea când era încă student la actorie. Între timp a fondat şi o casă proprie de producţie de teatru şi film şi înaintea începerii festivalului a fost numit directorul Centrului Naţional al Cinematografiei din Kosovo. Numirea sa a surprins dar a venit ca un semnal din partea ministrului Culturii, Memli Krasniqi, în vârstă de 32 de ani, că se ţine de promisiunea făcută de a înlătura politica din cultură, un deziderat care, din păcate, în ultimii ani a fost imposibil de respectat până şi în ţări cu mai multă experienţă democratică.

Rep. - Cât este de greu să organizezi un festival de teatru şi film într-o ţară care are atâta nevoie de dezvoltare şi alte aspiraţii pentru a-şi construi un viitor?

A.Z. - Cu siguranţă, nu este uşor. Când am început, infrastructura pentru a organiza un festival internaţional era foarte proastă. Erau atât de multe probleme cu sălile de teatru şi de cinema… Nici măcar noi nu eram pregătiţi. Cu fiecare an, am acumulat experienţa de a organiza festivalul. Nu este deloc uşor şi pentru că nu există cu adevărat o industrie a filmului şi încercăm să fondăm una. Prin secţiunea festivalului dedicată celei de-a şaptea arte am pus presiune pentru a crea o mică industrie a filmului aici şi pentru a atrage atenţia oamenilor şi a oficialităţilor către teatru şi film. Cea mai mare producţie de film este realizată aici de către studenţi şi de aceea festivalul le este dedicat. Am întâmpinat multe provocări în anii trecuţi, dar acum cred că suntem pe drumul cel bun în ceea ce priveşte numărul de vizitatori străini la fiecare ediţie sau în ceea ce priveşte atenţia pe care evenimentul o primeşte pe plan local, iar autorităţile au început să sprijine financiar festivalul. Oamenii înţeleg acum că festivalul este o modalitate foarte bună pentru a promova Kosovo.

Rep. - Crezi că oamenii au devenit conştienţi că prin artă se poate creiona o identitate¬?

A. Z. - Da, cu siguranţă. Pentru anul viitor, Ministerul Afacerilor Externe a alocat şase milioane de euro pentru activităţi culturale care să fie desfăşurate în străinătate, pentru că Guvernul a înţeles că arta este cel mai bun ambasador oriunde în lume. Şi au înţeles că prin artă pot promova Kosovo. Este cea mai uşoară posibilitate de a crea legături între popoare. Este foarte bine că, în sfârşit, s-au gândit să sprijine şi să promoveze cultura ca o resursă diplomatică.

Rep. - Cum este viaţa de zi cu zi pentru o persoană neimplicată în politică?

A. Z. - Îmi place să lucrez şi să trăiesc aici, pentru că este o ţară tânără, cu multe oportunităţi ce nu pot fi găsite în altă parte. Este o ţară în plin proces de construcţie, în care munca oricui este importantă. Poţi deveni un exemplu pentru generaţiile viitoare. Să pleci în ţări ca Germania sau Franţa, oamenii au făcut-o deja, dar acolo nu sunt prea multe de făcut. Nu spun că nu poţi fi important şi în alte ţări, dar activitatea ta poate fi cu mult mai semnificativă aici, pentru ani buni. Vreau să rămân aici şi să ajut la crearea unei industrii a filmului şi să ajut tinerele talente. Cred că sunt multe poveşti frumoase de spus şi vreau ca tinerii artişti să aibă vizibilitate nu numai în Kosovo, dar şi la nivel internaţional. Cooperăm cu mai multe festivaluri de teatru şi film din întreaga lume, iar spectacole şi filme din Kosovo pot fi văzute şi în străinătate. Ideea este să creăm legături între Kosovo şi cât mai multe ţări, să deschidem lumea!

Într-o Europă în care graniţele au devenit doar simboluri, în care legislaţia drepturilor omului a devenit literă de lege, ce rost mai are proclamarea unei noi entităţi politice? Dacă preocuparea autorităţilor este asigurarea drepturilor fundamentale ale oamenilor, fără persecuţii politice sau religioase, întrebarea îşi va găsi cu greu răspuns. Asigurarea unui climat propice pentru a învăţa şi vorbi în limba maternă, toleranţa religioasă, rasială şi sexuală care se deprind prin educaţie, cunoaştere şi acceptare a diferenţelor care ne definesc sunt mult mai importante decât culoarea oricărui paşaport. Până la entitatea statală ce emite acte de identitate şi care colectează taxe şi impozite, familia, prietenii, profesorii, exponenţi ai societăţii civile sunt cei care ne influenţează viaţa de zi cu zi, iar Infernul sunt întotdeauna ceilalţi!