Fiul scriitorului Tudor Arghezi, prozatorul, eseistul şi publicistul Baruţu T. Arghezi, care a încetat miercurea trecută din viaţă, a fost înmormântat, sâmbătă, în cripta familiei de la cimitirul Pomenirea din Arad. La slujba de înmormântare au fost prezente zeci de persoane, membri ai familiei şi ai comunităţii academice a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, cu care Baruţu T. Arghezi a colaborat în ultimii ani.

La înmormântarea prozatorului, eseistului şi publicistului Baruţu T. Arghezi au fost prezenţi, printre alţii, soţia lui, Doina, fiul său, Mircea, profesori ai Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, precum şi poetul Vasile Dan, criticul de artă Dan Lăzărescu, dar şi Aurel Birtolon, nepotul lui Ştefan Cicio Pop, corifeu al Marii Uniri din Decembrie 1918. Din cauza stării de sănătate precare, sora scriitorului, Mitzura Arghezi, nu a putut ajunge la Arad să-şi conducă fratele pe ultimul drum. În faţa celor prezenţi, preşedintele filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor din România, Vasile Dan, a afirmat că „Baruţu T. Arghezi a făcut parte din categoria fiilor de scriitori extraordinari, care sunt, probabil, uşor inhibaţi de prestigiul părinţilor“.

Baruţu T. Arghezi a murit, miercurea trecută, la vârsta de 84 ani, în Centrul de Cercetare a Maladiei Alzaimer din localitatea Socodor, din cauza unei insuficienţe renale.

●Carieră● Prozatorul s-a născut la Bucureşti, pe 28 decembrie 1925, iar debutul său literar a avut loc în anul 1939. A fost colaborator în presa literară, publicist, lăsându-se inspirat şi de muzele artei fotografice. În anul 1940, Baruţu T. Arghezi a publicat, pentru prima oară, în revista „Duminica”. De asemenea, a colaborat la „Gazeta literară” „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna” din Cluj, „Argeş” şi „Albina” - unde a fost redactor, timp de câţiva ani. Subiectul principal al scrierilor sale este satul, sătenii, arta şi cultura autentic ţărănească, ceea ce impunea deplasări în ţară, zile întregi pentru documentare.

În anul 1943, la vârsta de 17 ani, tânărul Baruţu avea să-l viziteze pe tatăl său, Tudor Arghezi, în lagărul de internaţi politici de la Târgu Jiu, fapt descris de Baruţu T. Arghezi, în volumul său „Dincolo de zare”. În anul 1974, Baruţu T. Arghezi a plecat în Elveţia pentru tratamentul medical prelungit al fiului său. S-a stabilit definitiv în oraşul Lausanne, împreună cu soţia sa, Doina - Melania Arghezi. După anul 1989, a revenit în ţară pentru numeroase editări şi contracte literare, devenind membru al Uniunii Scriitorilor din România.

După 1990, Baruţu T. Arghezi a continuat să publice volume de istorie literară, proză şi poezie, petrecând anii senectuţii la Arad, în ambientul academic al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, pentru a pune temelia, împreună cu rectorul Aurel Ardelean şi Academia Română, Centrului de Cercetare al Literaturii Argheziene, fapt împlinit la 21 mai 2009, de ziua naşterii marelui poet Tudor Arghezi. Senatul Universităţii de Vest i-a acordat, la 28 decembrie 2009, la împlinirea vârstei de 84 de ani, titlul de Doctor Honoris Causa.