Nu știu dacă este adevărat că PNL a venit la putere pentru a pleca. În schimb, sunt suficiente semnale că PSD a plecat de la putere pentru a rămâne în opoziție o perioadă îndelungată. Semnalele nu vin, cum ne-am putea aștepta, din direcția noii majorități sau a serviciilor secrete interne și externe. Ci chiar din interirul PSD. Iar în cele ce urmează voi proba afirmațiile de mai sus.

Un partid nu poate fi puternic, decât dacă beneficiază de o construcție piramidală. Vârful trebuie să se sprijine nu în văduh, ci pe o bază cât mai largă. Iar baza este dată de masa membrilor formațiunii politice, care are posibilitatea să-și exprime voința și asupra politicii partidului, dar și în ceea ce privește ierarhia. Ceea ce presupune în mod obligatoriu alegeri organizate de jos în sus, la termen, conform statutului. Numai că PSD a ieșit din termen.

Nu este o situație singulară. Liderii celor mai multe partide au descoperit șmecheria. De mult timp. Pentru a-și păstra puterea, pentru a învârti pe degete partidul, lăsând impresia că nu fac altceva decât să exercite o autoritate legitimă, ei recurg la rețeta interimatelor. Sunt destul de mulți ani de când, în majoritatea partidelor, organizațiile locale sunt conduse nu de persoane alese la capătul unor adunări generale, ci de persoane numite. De interimari. De inși lipsiți de legitimitate și, de aceea, lipsiți de forța de a impune opțiunile organizației locale organizației centrale. Pentru a se ajunge aici, rând pe rând, sub diferite pretexte, cei aleși în urma unor adunări generale desfășurate în plan local sunt excomunicați, iar în locul lor sunt instalate în mod provizoriu alte persoane. Aceste persoane joacă așa cum dictează conducerea centrală. Îi asigură acesteia întotdeauna majoritatea. Și asta indiferent cât de neghioabe sunt deciziile. Partidul încetează de-a mai funcționa în mod democratic. Cu cât conducerea este mai puternică, mai stabilă, cu atât forța partidului politic se năruie din interior. Pentru că deciziile devin din ce în ce mai puțin credibile, iar membrii obișnuiți ai partidului le susțin din ce în ce mai formal sau nu le susțin deloc.

Exact în această situație se află în acest moment cel mai mare partid politic din România. Cu rare excepții, acesta are de sus până jos conducători interimari. Ca orice partid mare, PSD ajunge în opoziție nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a reveni la putere. Dacă lucrurile nu se schimbă din perspectiva conducerii sale democratice, mai are vreo șansă?

În mod normal, Marcel Ciolacu, care prin uzurpare și-a adjudecat rolul de conducător interimar al partidului, ar trebui, așa cum de alfel s-a angajat, să organizeze un Congres ordinar al partidului, care să stabilească: 1). obiectivele acestuia pe termen imediat, mediu și lung; 2). noua conducere a partidului de sus pân jos și de jos până sus. Un asemenea Congres trebuie să fie precedat de adunări generale desfășurate în plan local. Abia când se încheie această procedură, PSD poate din nou să convingă electoratul să-l voteze, să-l susțină și să-l propuleseze la putere. Numai că Ciolacu are alte planuri.

Lui Marcel Cioacu îi convine situața existentă. Pentru moment, el poate învârti partidul pe degete, tocmai fiindcă dispune de o masă critică de interimari. Aceștia pot fi oricând schimbați și înlocuiți cu executanți fideli. Dacă Marcel Ciolacu face ce a promis, atunci în întreaga țară ar trebui să se desfășoare campanii interne de alegeri, în vederea creării unei structuri stabile. În aceste condiții, viitorul lui Marcel Ciolacu, în calitate de lider PSD, nu ar mai fi atât de sigur. Pentru că delegații la Congres, desemnați în urma unui proces democratic, s-ar putea să nu mai fie dispuși să-l aleagă pe cel aflat într-un parteneriat vădit cu președintele Klaus Iohannis și care pregătește PSD în calitate de a doua vioară, să intre, așa cum el însuși a anunțat, într-un parteneriat cu PNL.

Marcel Ciolacu se pregătește pentru altceva. Se pregătește să regizeze un Congres extraordinar al partidului. Într-o formulă care să-i asigure alegerea sa ca președinte, ceva mai puțin provizoriu și ceva mai puțin interimar decât este în acest moment.

Adevărata bătălie politică care se dă în aceste momente în PSD este cea legată de modul în care va fi respectat sau încălcat statutul partudului. Le voi da o veste tristă lui Marcel Ciolacu și membrilor camarilei sale. PSD funcționează în cea mai mare parte nestatutar. Timpul celor mai mulți aleși a expirat. Interimatele nu pot fi prelungite la infinit. Fără desfășurarea unor adunări generale în plan local și fără inițierea unui Congres ordinar, partidul își pierde nu numai credibilitatea, ci și legitimitatea și poate fi dizolvat juridic. Evident, dacă adversarii acestuia o doresc. Dacă nu care cumva le convine să mențină un partid muribund sub perfuzii, creând impresia că se luptă cu o opoziție viabilă.