În timp ce, iată, Comisia Europeană ne suspendă pentru minimum şase luni circa 3,5 miliarde de euro, fonduri ce ar fi trebuit atrase de ministerul Muncii, deoarece erau dedicate programelor de dezvoltare a Resurselor Umane, presa occidentală „descoperă America” şi scrie despre planurile machiavelice ale lui Traian Băsescu!

De câteva săptămâni, de când preşedintele l-a desemnat oficial pe noul premier, ziariştii români, în marea lor majoritate, comentează faptul că Mihai Răzvan Ungureanu este „pseudonimul puterii” lui Traian Băsescu, însă marea presă occidentală pare să fi descoperit abia acum acest lucru... Este perfect posibil, dacă nu chiar foarte probabil, scenariul care compară echipa Boris Elţân – Vladimir Putin cu tandemul Băsescu – Ungureanu, numai că ne confruntăm cu o mică „nepotrivire de caracter”. În scenariul cu pricina, Băsescu nu e Putin, cum îl asemuiam noi, ci Boris Elţân, iar singurul punct comun între fostul preşedinte rus şi actualul preşedinte român este patima beţiei. Este adevărat că un asemenea viciu e vecin cu patima de putere, dar nu pare suficient! Similitudinea cu echipa Elţân – Putin rămâne, totuşi, parţial valabilă, având în vedere că Putin şi Ungureanu au un trecut „politic şi profesional”, ca să ne exprimăm elegant, asemănător... Atâta doar că fostul preşedinte rus, când l-a desemnat pe Putin succesorul său la putere, bea vodkă, nu whisky, ca Traian Băsescu azi, ceea ce face o mare diferenţă între „energia politică” a celor doi şefi de state, cunoscute fiind efectele devastatoare pe care le-a avut vodka în istorie, în timp ce Putin fusese şeful KGB şi FSB, nu şeful SIE, ca actualul prim ministru român.

Virtuţile şi păcatele acestui scenariu construit de presa occidentală rezultă din însăşi comparaţia ironică încercată de mine. Adică suntem exact ca în bancul, pe care l-am mai povestit la această rubrică, în care un elefant şi un şoricel traversau o punte, în acelaşi timp, iar şoricelul (puteţi să-l numiţi şi „leu cu cap de muscă”...) exclamă: „Tropăim, tropăim!” Până la urmă tot e bine dacă se teme cineva de noi, însă problema este cine – UE sau Rusia? Asta tot ca o glumă de final, până nu ne trece râsul şi ne apucă plânsul...