Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat, printre altele, adoptarea de către statul român a mai multor măsuri solicitate de Comisia Europeană, în vederea alinierii la politica UE. Printre acestea s-a numărat şi înfiinţarea postului de psiholog şcolar. Din păcate, ca orice politică europeană aplicată în România, punerea în practică a teoriei a fost dezastruoasă. Au fost înfiinţate posturi de psihologi şcolari, în unele cazuri, li s-a pus la dispoziţie un cabinet şi… cam atât. Nu s-a luat în considerare faptul că, în România, nu există cultura şedinţelor de consiliere psihologică sau că cei mai mulţi dintre compatrioţii noştri consideră că a merge la un psiholog echivalează cu „a nu avea toate ţiglele pe casă”. În acte, una dintre sarcinile specifice psihologului şcolar este evaluarea nevoilor, limitelor şi potenţialului copiilor (în acest sens consilierii pot utiliza observaţia, interviul, examinarea documentelor şcolare şi consultarea părinţilor şi cadrelor didactice). Având în vedere că, tot în acte, raportul stabilit de legiuitor este de un consilier şcolar la 800 de elevi, este greu de crezut că un singur om se poate achita cu succes de această sarcină, indiferent cât de dedicat ar fi meseriei pe care o practică. Dacă luăm în calcul şi faptul că, în realitate, un consilier poate avea repartizaţi chiar şi peste o mie de elevi, reiese clar că postul de consilier a fost creat doar pentru a închide gura autorităţilor europene şi nicidecum pentru a veni în ajutorul elevilor.

FĂRĂ SALARII. Tot printre sarcinile psihologilor şcolari se numără şi consilierea elevilor şi familiilor acestora, pentru a-i ajuta în rezolvarea conflictelor şi problemelor de învăţare şi adaptare socială. O sarcină imposibilă într-o ţară în care cei care încearcă să intervină „în oala altuia” nu sunt priviţi cu ochi buni. De asemenea, psihologul şcolar îi ajută pe elevi în alegerea carierei potrivite şi oferă consultanţă părinţilor, educatorilor şi altor persoane interesate asupra stilurilor de învăţare, tehnicilor de modificare a comportamentului, managementul clasei, strategii de predare sau abilităţi parentale. Având în vedere, însă, faptul că cei mai mulţi elevi nu ştiu de existenţa psihologului şcolar, iar cei care ştiu nu apelează pentru că nu vor ca ceilalţi colegi să creadă că „nu sunt în toate minţile”, cabinetele celor mai mulţi psihologi şcolari rămân goale pe durata anului şcolar. În ciuda acestor obstacole, psihologii şcolari constănţeni fac tot posibilul pentru a ajuta elevii din unităţile de învăţământ la care au fost repartizaţi, iniţiind diferite programe şi acţiuni pentru aceştia. Din păcate, munca lor nu înseamnă nimic pentru guvernanţi. Pe lângă faptul că nu le-au oferit, din start, condiţiile necesare pentru a-şi desfăşura activitatea, mai nou, se pare că nici măcar bani pentru salarii nu au fost alocaţi. „Astăzi (ieri - n.r.) psihologii şcolari din judeţul Constanţa au fost în grevă japoneză din cauza întârzierii plăţii salariilor”, a declarat liderul Sindicatului Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică (CJAP) Constanţa, Marieta Crăescu. Liderul sindical a precizat că nu este prima dată când se întârzie plata salariilor, însă de această dată au fost informaţi că nu există bani pentru plata salariilor. „Din informaţiile pe care le deţinem, se pare că nu mai există niciun ban pentru salarii până la sfârşitul anului. Sperăm ca în urma demersului nostru să fie făcută o rectificare bugetară care să suplimenteze fondul de salarii şi să ne primim salariile”, a adăugat Marieta Crăescu. La nivelul judeţului Constanţa, Sindicatul CJAP numără 123 de membri.