Îl cheama Steve Făinaru, lucrează la Washington Post şi a fost premiat cu cea mai importantă distincţie profesională a presei scrise mondiale: Pulittzer. Acest fapt s-a datorat unei serii de reportaje scrise din Irak, unde a reuşit să observe şi mai apoi să dezvăluie publicului o faţă nevăzută a războiului din Irak: armata paralelă, incredibilul angrenaj al companiilor private de securitate pus în slujba guvernului american. Steve Făinaru are, aşa cum aţi putut intui graţie numelui său de familie, origini româneşti. Bunicul său era originar din comuna Iveşti, judeţul Galaţi. A emigrat, într-un moment dificil al vieţii sale, în Statele Unite ale Americii, în căutarea unui trai mai bun. Şi cum se întîmplă destul de frecvent în ţara tuturor posibilităţilor, nepotul său a devenit celebru. A luat cel mai important premiu pentru presa scrisă din lume. Din păcate, n-a apucat să trăiască destul pentru a se mîndri cu el. Dar Steve Făinaru, un american get-beget care nu vorbeşte o boabă româneşte, a decis să vină în România. Asta după ce Săptămîna financiară, în parteneriat cu o editură românească i-a tradus cartea ce însumează reportajele senzaţionale din Irak. Steve s-a bucurat foarte mult să-şi descopere originile, să vorbească de toate cu foarte mulţi români. Probabil cel mai emoţionant moment a fost cînd a descins la Iveşti, acolo unde familia sa îşi are originile. Nu ştiu dacă i-a plăcut ce a văzut, pentru că am vorbit cu el doar în prima zi a sosirii la Bucureşti. Probabil o comună din Galaţi pentru un american nu este tocmai standardul de civilizaţie la care s-a gîndit, dar chestiunea sentimentală contează. A zburat mii de kilometri pentru asta şi probabil nimic nu a părut prea urît sau prea obositor. Mi-a plăcut la Steve, printre altele, un lucru. Nu şi-a schimbat numele de familie, deşi spune că mulţi conaţionali de-ai săi i-l pronunţă cu greutate şi nu ezită să-l întrebe de fiecare dată ce fel de nume e acesta. Cartea este una de excepţie. Descrie într-un tablou foarte interesant activitatea din Irak a companiilor private de securitate. E vorba, în primul rînd, despre Blackwater Security şi Crescent Security Group. Ca orice jurnalist, scoate în evidenţă în special aspectele nefuncţionale, cu speranţa că cineva, pînă la urmă, le va corecta. Avînd în vedere că şi România acţionează încă în Irak, urmînd ca în luna iulie să-şi retragă trupele, merită să reproduc unele din detaliile cărţii lui Steve Făinaru, Big Boys Rules. Blackwater este compania care s-a aflat extrem de puternic în atenţia opiniei publice americane şi internaţionale. În urma unor abuzuri săvîrşite de agenţii de securitate privată, toate reflectoarele s-au îndreptat spre ei. Compania condusă de un creştin practicant, Erik Prince, este favorita guvernului American. În anul 2000, Blackwater avea contracte anuale de 200.000 dolari. Acum, bilanţul este exploziv. Peste un milliard de dolari încasaţi din partea administraţiei de la Washington. Cel mai bun plătitor a fost şi este Departamentul de Stat, prin Biroul de Securitate Diplomatică. Misiunea agenţiilor private este paza sediilor ambasadelor şi bazelor americane şi a personalului acestora, din zone periculoase, precum Irak şi Afganistan. Pentagonul şi alte structuri speciale, precum CIA, au plătit şi ele contracte bănoase pentru a-şi asigura serviciile Blackwater. În reportajele lui Steve Făinaru sînt descrise incidente foarte grave create de agenţii privaţi americani, aflaţi sub protecţia legilor SUA. Cîteva sute de morţi nevinovaţi sînt puse în cîrca Blackwater. Agenţii lor au tras la întimplare în zone aglomerate. În unele cazuri, au răspuns fără discernămînt, fără un minim control, asupra unor ameninţări ce nu fuseseră concretizate. Au ucis preventiv. Un lucru este însă clar. Viaţa americanilor aflaţi în misiune în Irak a fost protejată şi foarte puţini diplomaţi, agenţi secreţi, oameni de afaceri sau politici au fost răniţi sau ucişi într-un mediu extrem de ostil. Industria atentatelor teroriste şi a răpirilor este chiar la fel de profitabilă şi bine dezvoltată în Orientul Mijlociu, mai ales Irak, precum contractele Guvernului SUA cu firmele private. În Irak sînt 150.000 de militari americani. Numărul agenţilor de securitate privată este de 180.000! O armata paralelă, nesupusă regulilor stricte ale dreptului internaţional. Blackwater are 2.100 de agenţi, în special în zona verde din Bagdad, unde sînt concentraţi oficialii americani. Dar în baza sa de date sînt peste 21.000 de agenţi bine pregătiţi, foşti luptători ai forţelor de elită Delta, Rangers, Navy Seals, chiar agenţi ai serviciilor secrete. Fascinanta carte a jurnalistului american de origine româna Steve Făinaru ne descrie, în termeni sută la sută reali (nimic nu e fiction) de ce SUA sînt atît de puternice oriunde în lume. Şi care este graniţa dintre misiunea legitimă şi abuz. În război, multe aspecte mizerabile sînt tolerate de dragul obţinerii obiectivelor majore.