• Partea leului • Cheltuielile nesusţinute de Produsul Intern Brut al statelor din zona euro apasă greu asupra contribuabililor europeni care se văd nevoiţi să lucreze cu doi ani mai mult, timp în care cotizaţiile lor vor trebui să acopere deficitele bugetare. Această situaţie creează tensiuni sociale foarte mari, iar nivelul de nemulţumire şi frustrare este foarte mare în Germania, a cărei economie nu s-a poticnit în criza economică, dar care se vede forţată să strângă în continuare cureaua, pentru a da o mână de ajutor celorlalte state europene cu probleme. La nivel oficial, Germania capătă influenţă şi cel mai important vot decizional la masa negocierilor şi devine un fel de jandarm al finanţelor europene. Pariul făcut de Germania odată cu renunţarea la mult îndrăgita marcă nu poate fi decât câştigător, iar misiunea scoaterii zonei euro din marasmul datoriilor va fi dusă la îndeplinire, indiferent de sacrificii. Când deţii partea leului şi sacrificiile sunt diferite pentru omul de rând: dobânzi mai mari în sistemele bancare ale statelor cu probleme, reducerea drastică a cheltuielilor statului şi obligativitatea înlocuirii unei părţi din finanţarea de stat cu absorbţia fondurilor comunitare, la care toate ţările UE contribuie. Toate acestea se traduc printr-o reducere a nivelului de trai, paradoxal, a săracilor Europei. Nimic însă nu ne condamnă la sărăcie perpetuă şi, dacă mecanismele financiare sunt aplicate corect şi transparent, vor rămâne destui bani în buzunarele oamenilor să plătească datoriile dar şi să trăiască decent.

• Fond de salvare • Decenţa, din păcate, a ocolit mulţi factori de decizie la nivelul statelor din zona euro. Grecia, Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Irlanda au înregistrat, în mod constant, deficite bugetare care s-au agravat pe fondul recesiunii mondiale, iar colapsul financiar a fost evitat in extremis, cel puţin în cazul Greciei. În cea mai gravă situaţie se află acum Irlanda. Ministrul irlandez de Finanţe, Brian Lenihan, le-ar putea cere oficialilor de la Bruxelles să permită băncilor irlandeze să acceseze fondul de urgenţă al UE, iar Guvernul de la Dublin ar lua în considerare anunţarea bugetului pentru anul următor, programată pentru 7 decembrie, cu o săptămână mai devreme. Obligaţiunile din Irlanda, Portugalia şi Grecia s-au depreciat semnificativ de când liderii UE au căzut de acord, pe 29 octombrie, să schiţeze un mecanism de criză permanent care să înlocuiască fondul de salvare în euro lansat în luna mai, odată ce mandatul expiră în 2013.

• Reformă drastică • Salvarea sistemului financiar al Irlandei ar putea costa 50 de miliarde de euro, potrivit unui scenariu analizat de Ministerul de Finanţe de la Dublin. Nevoia de fonduri pentru 2011 ar fi de 23,5 miliarde euro, iar pentru 2014, de 18,6 miliarde de euro. Fondul Monetar Internaţional (FMI) a anunţat că este pregătit să ajute Irlanda, dacă este nevoie, în timp ce a luat din nou la bani mărunţi Grecia. Miza este a treia tranşă de împrumut, de nouă miliarde de euro. Estimările sunt însă foarte pesimiste: Eurostat a anunţat cifra revizuită a deficitului public al Greciei la peste 15%, cu aproape două procente mai mare decât calculele Guvernului elen. FMI şi UE vor presa Guvernul socialist pentru a continua programul măsurilor de austeritate. Premierul Papandreou se declară pregătit pentru noi reduceri de cheltuieli în sectorul public, mai ales că se bucură de susţinerea populaţiei, odată cu câştigarea alegerilor locale.